Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – XIII

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ XIII ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

{  ━ }

{ 9 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 9:9  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.[Epitaf].

Spune-mi, Doamne, spune-mi, spune-mi:

De ce într-aiastă lume,

Prinde-un glas, fără de nume,

Un mormânt, spre cari se pleacă

Câte-o umbră, să se-întreacă,

Când din bocete a strânge

Crucea unde Viu-Ți Sânge

Îl revarsă-încet, cum plânge:

“Învierea-I, vă străpunge!”

***

Spune-mi, Doamne, spune-mi, spune-mi:

Cum de într-aiastă lume,

Chip brodat cu grai anume,

Sub marama unei mume

Care scump își lăcrămează

Al odraslei corp, ‘n-amiază,

Vântului, o înrămează,

Parc’-un altu’-încet, i-ar cere:

„Ce nu-mi dai ș-a ta durere?..”

***

Spune-mi, Doamne, spune-mi, spune-mi:

Cum de sunt aici, prin lume,

Chip brodat cu grai anume?..

Sub marama unei mume

Care scump își lăcrămează

Soțu-i ce-o pleca spre Tine,

Numai lumânarea-‘i ține

A me rugă care-Ți cere:

„Iartă, Doamne, a lor durere!..”

***

Spune-mi, Doamne, spune-mi, spune-mi:

Cum de undeva, prin lume,

Alte glasuri, ș‘-alte nume,

N-au niciun mormânt, a-și spune

Păsuri multe, ori minune,

Cum nici bocete a strânge

Și nici umbre, cari le-or strânge?.. –

‘Oari pe umăru-Ți, când plânge,

Una, cum Te strigă, de-alta a se frânge?!

***

.[Epitaf].

“Doamne,

La auzul Glasului Tău,

Toate, înflorit-au din mine!

 Deznădejdea-i din sufletu-mi – hău;

Socoate când preschimbatu-și-a credința

De-a fi lipsită de Tine!..”

***

.[Mov].

„Pe la vechile izvoare, depărtate-ntr-a lor cumpeni,

Șușotiri fermecăcioase, despletesc a lor comoare

Care sângeră duioase, când deodat’, a lor cătare,

Și-o încheagă-ntr-o chemare, ca o rugă, să te-asameni –

Dar cu toat’-agoniseala, scormonită între cremeni,

Sub vânjoasele hotare, de lumine-amăgitoare,

Mai că nimeni nu le-ascultă a lor păsuri, ori cântare,

Nici să vază altă lume, deslușită, către semeni…”

***

.[0, O].

„Întrebat-am

Sufletul meu

De şi-ar dori

Simfonia Naturii.”   |

„Chiar, unde-ai rămas,

O, tu, suflete al mieu?”

„Nu ştii?!

Am rămas acolo –

Acolo.

Sub

Frunzele de nuc, căzute…”

[Sfârșit]

MONAD

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – XII

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ XII ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

– – }

{ 6 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 6:8  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.[0, O].

Iac’-așa, într-astă lume:

Rosturile-a se cuprinde –

Făr’ de-un glas, fără de nume,

Cum și tainele-or desprinde;

Când un Cuget mișcă partea

Care-împilă spire-‘n spice,

Prinde-o seceră și zice:

“Moartea, moartea, moartea, moartea!”

***

.[0, O].

Iac’-așa, într-astă Taină,

Mare cum Înțelepciunea-i –

Viața-i pulsul de sub haină

Care plânge-‘n rugăciunea-i!

Geme-un glas, fără de nume,

Cum nici lumea, a o strice,

Cuget, mișcă, parcă-anume

Roata-’n lanu-i, a  înspice!..

***

.[0, O].

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

  • Parcă mi-l aud aice –

  • Prinde-o seceră – și-a zice:

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

Umbra-învârte-într-o elice,

Ișc, hîsc – îșc, hișc:

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

***

.[0, O].

Uite’-așa! – într-aste haine,

Umbra, din copac, se frânge,

  • Și la poalele-i, cei’ vâne,

Strânge glas, încet și plânge:

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

Auzi-mi-o, bard ferice,

Cuget, mișcă, parcă-anume

Retezând din lan, trei spice!..

***

.[0, O].

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

Primul spic îi la durere,

  • Ișc, hîsc – îșc, hișc:

Un al doilea, cu putere;

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

Ultimul îi din tăcere.

Ișc, hîsc – îșc, hișc:

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

***

.[0, O].

Iac’-așa! – dintr-alte haine,

Un copac, prin ramuri, strânge,

Tot ce umbra-i, parc’-o plânge:

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

Cuget, mișcă, – și anume

A reteze-’n lan, trei spice –

Auzi-mi-o, bard ferice!..

***

.[0, O].

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

Primul, creanga-i judeca.

  • Ișc, hîsc – îșc, hișc:

‘Celalt, frunza-i deruta.

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

Ș’-ultimu-i, de-o săcera.

Ișc, hîsc – îșc, hișc:

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

***

.[0, O].

Iote-așa! – făr’ nicio haină,

Umbra, sub copac, se strânge;

Ramuri, pleacă,  frunza plânge:

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

Viața  smulge-o rugăciune!

A pornit la seceriș –

Auzi-mi-o, bard ferice!..

***

.[0, O].

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

Unul, lanul, reteza.

  • Ișc, hîsc – îșc, hișc:

Altul, rodul, așeza.

Hîșc, șîc – hîșc, șic –

Ș’-ultimu-i, cin’ le zărea:

Ișc, hîsc – îșc, hișc

„Moartea, moartea, moartea, moartea!”

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – XI

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ XI ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

{  ━ }

{ 9 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 9:7  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.[0, O].

Ah!..

Aici,

Unde sunt, –

Sorb o undă:

Miezul săpătrund!

  • Cântă, barde, cântă,

Vibra-i, de ’mi plântă!”

***

.[0, O].

Q 9 [↖↗]

Tot mai jos, adâncător,

  • Pe unde sunt –

Sâmburul întrepătruns,

M-am aflat: Nemiceascuns!

Aici, nu pășește timpul,

Iară spațiu-‘i  Orificiu…

***

.[0, O].

Aici, nu-s măsuri să aflu,

Cum nici ordini de sistemă;

Smuls în sine-mi, alta-i lege,

Mai sălbatecă-n răsuflu,

Cu-afonem și amorfemă,

Înspirându-și ce le-alege;

***

.[0, O].

Nu-s nici cote, când să aflu,

Vreun sistem de referință;  –

Puncte-s toate ce le-încurbă!

Mai sălbatecă-‘n Voință,

Entitatea-i Viul Suflu

Care Cugetul înturbă!

***

.[0, O].

  • Și cum nu-‘s structuri a’ lumii,

Nici supuse-între Firești,

Alte sunt a lor hotare,

  • Frământoasele-Adâncimii,

Spăimântoase Nefirești,

Înspirându-și o Notare!..

***

.[0, O].

.PunctcnuP.

Dedesubtul unui punct,

Unduind vibranta-i DO –

Oscilează Adnotării,

Vechea sa Nemosemnare;

  • Cugetul adâncă,

Sfredeling o stâncă:

***

.[0, O].

.Punct.

0 .Undă. O

.Cuget. –

.Entitate.

  • O, și cât îi de profundă!.. –

Totul, e un Muget,

Lung… și blând… sfâșietor…

***

.[0, O].

O7[↗][↘]

OrespirpserO…

..Și simt:

U ˄˅ˆˇ↑↓↔↕↖↗↘↙

  • Atât de profundă!.. –

Și pe cât un ton, afundă,

Pe atât, vibrez și-înspir…

***

.[0, O].

FU(9:7) [↗][↘]

Bate…

..Precum tac:  –

U ˄˅ˆˇ↑↓↔↕↖↗↘↙

  • Și ah!.. cum mă străbate!

Parcă-i tot mai blândă,

Liniștea-i, s-o-îmbrac!..

***

.[0, O].

FU(9:7) [↗][↘]

Tic… Tac… Tic… Tac…

Tic… Tac… Tic…

  • Și am tăcut.

U ˄˅ˆˇ↑↓↔↕↖↗↘↙

  • Unda-‘i Timpul ce-o vibrează,

Spațiul, de-‘i vociferează…

***

.[0, O].

FU(9:7) [↗][↘]

U ˄˅ˆˇ↑↓↔↕↖↗↘↙

Ce-i un punct, când totul, tace?

Ce-i ‘tr-un cerc, și punct, desface?..

  • Ce-i vreo sferă, de le-înseră?!

Acum, știu ce este punctul. Tot pe cât

‘Și-a-împarte. Dar nimic, să poarte.

***

.[0, O].

Au, da ce îi punctul?

Mâna cari l-a Scris! Gura ce Suflat-’l-a!

O, și câte puncte! Unul peste altul,

Unul, printre-acelea – și-altele, sub unul –

  • Ce-i vreo sferă, când le-înseră?!

Acum, știu ce este punctul. Tot pe cât

A și desparte. Cugetul, și-o poarte!..

U ˄˅ˆˇ↑↓↔↕↖↗↘↙

***

.[0, O].

Ce-i un punct? Ce își socoate!

Cât ‘i-un punct?  Pe tot atât!

N-are nici o densitate! –

  • De-ar avea, ar exista?!

Cât e Câtul, înSumării,

Dac’-un punct e torsiunea

Care sfera-‘și plămădea?!

***

.[0, O].

Cărei ordini de sistemă,

Cota unui punct e-atât

Pe cât Cugetul o-întoarnă?

Căci cuprinde simpla-i Formă

Adâncind Manifestarea-i,

Și-n structura sa răstoarnă

Cugetarea ce-o transformă –

***

.[0, O].

Ce-i un punct? Ce își socoate!

Cât ‘i-un punct?  Pe tot atât!

N’-are nici o densitate,

‘Tra Fireștilor măsuri!

  • Dintr-un Cuget, s-o fia,

Cât e Câtul, înSumării,

Care-‘n spira-i, plămădea –

***

.[0, O].

Dac’-un punct e torsiunea

Unei sfere ce-o încheagă!

  • Iaca-le și Adâncimea,

S-o-adâncească-o viață-întreagă,

‘Nalte minți ce-o măsura-o!

  • Căci o Alta, se încheagă,

Din Știința Neștiinței!..

***

.[0, O].

FU(9:7) [↗][↘]

U ˄˅ˆˇ↑↓↔↕↖↗↘↙

O Sferă le-a poarte pe toate-într-un Cuget,

  • Și-un Cuget, pe-un Muget, le-a strângă

Pe altele cari întruna-I Răsunet a scoate,

Căci unde-o frământe, cum vibre a-’și frângă,

De-atâta durere, ce-a-împartă-’și spre toate!..

***

.[0, O].

U ˄˅ˆˇ↑↓↔↕↖↗↘↙

Ici, pe unde sunt, cu-o Notare-‘n jos,

Toate-‘s mai adânci; totu-’i mai vâscos;

Dintr-un Murmur al Blândeței, Răsuflarea-‘și face

Vâni prin sâmburul ce-’n miezu-i, va-i preschimbe-un vis

  • Căci, încet, a mă închege, precum și cui m-a desprinde,

O poveste, colea, scrie, Cugetul, ‘tra prinde:

***

[NeCredinciosului]

                   „ ..Că o fi vreo rătăcire de-a me – ori nu – iaca am vă spuie-o poviesti…

         Să făcea că eu, Creatura, şădem colo, pe o stâncă maaaare, maaaare, care parcă sub vârfu-i, despica Ceriul în două.. şi O, Doamne, ce minunăţîie!.. Că pare-mi-se.. ş-acuma mi-o văz, ca ş-o flamură răsărită deasupra lumei care devenise atât de micuţă.. taaaare, taaare de tot, de-o măsur un punct, perind în valea adâncimei… Mi să poticni cugetu’-ntr-acolo, căci pe-a cătării mele văluri, să deşîrau toate culorile, amestecându-să cu genile de lumine, parcă storcându-mi amnarele într-un fus al Vieţii…

         Of, da’ nu mai zîc!.. Ci amu, cum şădem eu privind Măreţîia lu’ Dumnezău, vântu’ pleca aripele-i peste mine, dogoarea împrăştiindu-să în tot locul, de mă treceu sudorili numaidicât, de mă sâmţăm precum floaria ceia di colţ, răzbind din ciuntili rostuiri de chiatră vânătî, zornăind în lucii mreje poleite de purpiură ’verzită. Ori, ici-colo, pe lângă câte-un malderi di ferige, mai ieşă la sfatu’ soarilui un fâşnăit de vreascuri, iar eu, tiptel, tiptel, ’mi-ncovoiem câte-o giană şovăindă, ori vreo sprânciană arsî-n tindă, poate-poate de-oi pricepe ce va-mi rânji noriocu’.. – … da batâte-ar priceperea, sî ti bată, de şopârlî, că mai ghini mă-nţoliu di brazîî ceia, cari ş-apleacî strâmbătatea peste culme!..

         .. Şi cum şădem eu col’-şa, sub dogoarea cei di tăti zilile, spălăcind beteaga me fiinţă, iaca numa’ ce-mi văz umbra, zvârlindu-să-ntr-acolo – iaca, icea lângî mini, pe uni’ rostu’ afla-ş-va, că de!.. n-ai vedenii di sus, ai măcar năluciri din part’-ceilaltî!..

         Măăăăăiii.. da ci năzbâtie – şi iac-şa vă spui, că ice, lângî mini, eram tăt io. Păi, ioti cî umbra, luce deoparti şî din partea ce cari privei, nici vorbăraie pre’ multă, da’ nici făr di folos, că spune ie cum faci că nu credi în Dumnezău, ci numa’ în stânca iasta, di deasupra lumei.. şi vaiiii… văleeeiiii, cum mai îmi poviste ie, că mă cutremurai io însumi, – da nu di la ce poviste, ci de la ce auazăm de-mpregiuru-ne.. vocili celea.. şî

         .. Sî făce cam aşă:

[ Slava Deşartî ] “Heh! Iaca, cela nu credi, da ieu, la Dumnezău, mă rogiu, pentru el! Şî dacî fac aşă, colo-n Rai, agiung!.. O ajungi, n-o ajungi, eu dacă mă rogiu pentru celi-a-li lui..”

[ Mândrîia ] “Ia de-acu’ ’nainti sî crez în Dumnezău, că ieu aşă fac!.. Şî cum ştiu cî numa’ El Îi, ia sî creadî toţi, în ci cried ieu!.. Cî mai ales, când cried cî m-o învăstit pi mini, sî le spuiu tăti iesti, sî-i aduc oiţâli pi calea ce bunî, cî ioti ce zâc Sântile Scripturi, ioti colo Sfinţăniie, ehaaa..”

[ Giudecata ] “Ioti altu’, cari nu criedi!.. Ci Necredincios!.. Auz la iel, credi-n-chietri!.. Păcătosulii, altî habar n-ai ave tu de ieste!..”

[ Afurisănia ] “Parcî mi-i scârbî sî şăd lângî ierăticu’ ista!.. Nici măcariu în ocheane, să nu mi lă privescu, nici măcariu cu vorba, să nu mi lesu, l’-aproape-mi!..”

[ Mânia ] “Măă.. da’ ci i-aş opinti una-ntr-a-i creştetătului sarbădî călâie, de-a credi-odat’!..”

[ Ura ] “Te-oi ucide, viperî, di n-ăi credi! Omorâ-te-ş cu mâna me, spurcăciuneo!..”

[ Nipăsaria ] “Ei, şi dacî nu credi, ce!?.. Creadî în ci-o vre’! N-ari liberu’-arbitru?!..”

[ Asprîmia ] “Mîî!.. Îndriaptâ-ti odatî şi criedi!. Ie ti uitî ci zici Sânta Scripturî!..”

[ Mustraria ] “Criedi-mă, eu aş vre sî crez şî tu, în Dumnezău. Iaca, stânca cei la cari faci închinăciuni, tot Dumnezău, o creiat-o. Ori, dacî tu nu poţi credi aceastî tainî, să mă ierţî, că pesămne poate ţ-am adus vreo nelinişti, glăsuind-o, căci îmi făcem speranţa precumu de vini zîua ceia când tu ai criedi în EL, măcariu la amintindu-ţ de-a mieli vorbi, să-şi fi făcut locşor şî-n inima-ţi zbuciumatî.. că maaaaari îi Puterea lu’ Dumnezău!..”

[ Nhilostănia ] “Of, Doamne!.. Iartă TU, pe aciela cari nu poa sî-Ţi priceapî Ţâie Tainili, cum nici Măreţâia!.. O, Doamni, ierta-mă-Vei, poati, şî pi mini, când amintire di mini, păcătosul şî netrebnicul, adu-ce-Ţi-Vei!.. că poate în giudecata me, nu îŢi pricep eu Necuvântătoarili şî Negrăitoarili Taini.. Adu, Doamne, Iertarea Ta, asupra-ne..”

[ Iubiria ] “Of, Doamne!.. Iartă-mă,  pi mini, păcătosul şî netrebnicul, că numa TU, Dumnezăule, Ştii Rostu a Toatî Înfiinţăria, prin Făptura şî Chipul Tău, Suflarea Gurii Tali care Scuipî Tainele asupra lumei ci-aI Creat-o – Lumineazî-mă, Doamne, ca să nu giudec pe aproapili meu, ca poati ceva din ceia ci faci, fiindcî ieu văz ca fiind împotriva-Ţi, mă duci la afurisănii şi la asprimi, iar şî mai mult, poate mândria me şî fala deşartă, mă face să nu-mi iart aproapili, să nu iubăsc pe aproapili mieu. Ori, TU, Prea-Luminati, pi toati, Li Ştii, că Tu, Câtuitorule, Ocârmuieşti cu Legea-Ţi, pre legea-ne – Tu Doamne, Povătuieşti pi aproapile mieu, ca sî Ti urmezî, iar pi mini, Să mă înlesneşti a pricepi cî poati fiindcă nu Te cunoaşti încî, faci închinăciune chietrii celeia, cî poati iel nu poa sî vazî Măreţîia Creaţiunii Tăli.. şî fără ca aproapili să ştîie, Lasâ-mî sî mă rog pentru el şî pentru mini, să trăim în Pacea cari ne-I lăsat-o, cu Iubirea cari ne-I purtat-O… Iartă-ne, Doamne!..”

         …

                  .. iar cî o fi vreo rătăcire de-a me – ori nu – iaca v-am plecat oleacî, al vostru cuget, cu o poviesti…”

***

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – X

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ X ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

– – }

{ 6 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 8:6  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[Armură].

„Nici un cânt, nu e pe lume,

Mai înălțător –

Decât cel ce-într-al Său Nume,

Cu blândețe a-I v-adune

Dintr-un duh cuvântător,

Chipul cel smerit!..”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și-’n Pământ petreacă-’și toate –

Anemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

.[0, O].

Alta e a mea poveste –

Și cum îi nescrisă-alumii,

Nici vr’o slovă, cum nici filă,

N-a-i descoase ce-o ivaște:

Atât este, cât împilă –

Fără tâlcu-i, de-o numii!

***

.[0, O].

Ce-i un punct? – Ce recunoaște!

Și cum află, așa va-‘și ști,

C-așa-i rostul ce-o ivaște,

Sub veșmântu-i, de-o piti,

Când vr’o slovă, cu-arsa-i filă,

La-încioplirea-i, le-o fiaște!..

***

.[0, O].

Atât iaste, cât împilă –

Fără tâlcu-i, făr’ de-un nume;

  • C’-așa-i rostu’-întrecetirei,

Centrualimbuluiînfilă

La-încioplirea-i ce-o cuprinde

Anemicniciei!..

***

.[0, O].

Alta e a mea poveste –

Fără tâlcu-i, de-o numii!

  • Însă iasta ce-o scriu colea,

Lumii-a coase ce-o ivaște;

Au da-‘n rug încins, ofranda-mi,

Ducă-o-va-’n Ceruri!

***

.[0, O].

Ici, ce-i va rămâne, lumii?!

Tristele-adevăruri!

  • C’-așa-i rostul ce derivă

Sub veșmântu-i, arsu-i glas

Care-o slovă-‘și stoarce-‘n fila-i;

Eu, în schimb –  un punct, rămân…

***

.[0, O].

Dintr-acolo, pe-uni’ șădeam,

  • Ici, ascuns, pe sub un fald,

Fără tâlc, fără de nume…

  • Vrufff! – deodată, din zvâcnirea-mi,

M-arătai într-Arătarea-mi:

Umbră hâdă, lângă-un bard!

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și-’n Pământ petreacă-’și toate –

Anemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

.[Armură].

„Nici o notă, nu-i prin lume,

Mult-amișcătoare –

Decât cea care micimea-i,

Frânge-într-alta, ce-I O-a-însume

Duhului Cuvântător,

Slavei  Creatoare!..”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[0, O].

Alta e a mea poveste –

Fără tâlcu-i, de-o numii!

  • Dar de ce, o umbră hâdă,

Bardului-i se-înființează?

Că doar chipu-mi – cum cunoscu-mi,

Strălucirea-i, ’ș-înțesează!

***

.[0, O].

Au da’ ce scrisăi, în fila-i,

‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..

Nu-că-iastă-i-împletirea-i

Turburoasei vorbitoare

Care-a curgerii, răstoarnă

Tot ce-i va rămâne, lumii?!

***

.[0, O].

Au nu-s tristele-adevăruri!?!

  • C’-așa-i Rostul ce derivă

Sub veșmântu-I, cu puterea-I,

Vis lumesc, smulgând prin văluri

Glasul lor cel pământesc

Care strigă: „O, minune!”

***

.[0, O].

Ori când Slova toarce-‘n fila-I,

Eu, în schimb –  un punct, rămân.

  • Și-’n rămânerea aceea,

‘Scuns aici, pe sub un fald,

Prind un tâlc fără de nume,

  • Și notez: .Deșertăciune.

***

.[0, O].

Ori, cum chipu-mi – recunoscu-mi,

Strălucirea-i, ce mi-a fi!?

Căci nimicnicii îs toate

Care-a lumii-o socoti,

Cum împarte ce-‘i desparte

Și-i dezbină cui se-închină…

***

.[0, O].

Au da’ ce scrisăi, în fila-i,

‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..

Zei, de-s toți – și-n toți, niciunul!

O mulțime de palate,

Pân’ și-un munte, le răstoarnă –

Și-ntr-o piatră, munte-‘i unul!

***

.[0, O].

Au nu-s tristele-adevăruri!?!

Vis lumesc, smulgând prin văluri

Spuma celor ce-’s firești

Care strigă: „Ce minune!”

  • Dară pietrele, or spune:

“O, de-ați ști! Deșertăciune!..”

***

.[0, O].

Ș-atunci, ce-mi era, sclipirea?!

Eu, în sine-mi, punct rămân.

  • Și-’n rămânerea aceea,

Când îmi aflu rătăcirea,

Prind un tâlc – și strig un Nume

Să mă ierte-al meu Stăpân…

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și-’n Pământ petreacă-’și toate –

A nemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[0, O].

O! Ș-a treacă, lumea!..

Trece-voi și eu, ca dânsa,

Precum Clipa ce-a străbate-o.

  • Și-’ntr-a-i clipei, clipe-i ceea,

Smulge-mă-voi, ars, dintr-însa,

Punctul ce-o cutreirat-o!..

***

.[0, O].

Ori din urma-mi, tot, lăsa-voi:

Când vreun tâlc – când vreo cântare,

Ori vreo slovă – ș’-alt notare,

Care toate strigă-un Nume:

DUMNEZEU! Stăpânul meu –

Ce mi-i astă lume, oare?!..

***

.[0, O].

Ce mi-i astă lume, oare?!..

Căci dintr-însa – zei, s-or naște;

  • S’-alte chipuri de statui!

Când Genunea, de o caște,

Nici n-ar spune nimănui,

Cum în Oaza-I, or dispare!..

***

.[0, O].

Unde fosta-le scânteia

Care plebea, a cuprins-o?!

  • Nălucirea-i, care ste-i-a,

Celui zeu, de-a amăgit-o!

Când Genunea, a încins-o,

Sub Suflarea-I, or sfârșit-a!..

***

.[0, O].

Cât a despre înșelarea

Care plebei, s-a-împletit-a,

  • Nici n-a mai fi cu mirare,

C’-or aude Veșnicia,

Când Genunea, dezvelit-a

O prăpastie-‘n cărare!..

***

.[0, O].

Ș’-atunci, ce-i A FI, în lume?!

Piatra, văz, colo, de-mi spune:

  • „Iată ast’ Deșertăciune!”

“DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

De-ar ști, ei, iluminații!

Pân’ și pietrele, au nume!..

***

.[0, O].

Ah, de-or ști aceia, oare,

Cum o piatră-n scânteierea-i

Mai lucioasă-i decât dânșii:

Cei ce-îmbracă-’n straie scumpe,

Inimi goale.. –  multe, multe…

  • Amăgirea, șade-într-înșii!!

.[0, O].

Ah, de-or ști aceia, oare,

Rost, măcar, al vreunei pietre:

De-unde îi, de ce-i acolo,

Hâdă, strâmbă-ntr-a lor cale,

De ce strigă, cum le strigă!

  • Da’ n-au cum, cu inimi goale!

.[0, O].

Inimi goale, ce-or străluce

Lumea lor deșartă –

Sclipitoare minți, ce-or strânge

Luminarea toată! –

Prinși ai clipei astă rece,

Ei, cum lumea lor, or trece!..

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[Armură].

„Nici o slovă, nu-i prin lume,

Cea mai sclipitoare!

De-unde-i vine ei, tăria,

Când ivala-i doar cioplirea

Duhului Făuritor,

Slava Creatoare?!..”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și-’n Pământ petreacă-’și toate –

Anemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – IX

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ IX ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

{  ━ }

{ 9 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 7:5  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.[0, O].

Tot îi praf, cum lumea… trece…

  • Treacă-i toți, prin-ntr-însa!

Eu, m-oi smulge de la dânsa,

Ca un punct ce-i se petrece. –

Slavă Celui PreaÎnalt!

***

.[Stih].

Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Ce-i vremelnicie?!..

Niciun punct, nu-i ce-a socoate,

Pe-o nimicnicie!..

***

.[ ♫ ].

O(♪1/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪0/1)(Eco)

De departe-o văd aproape:

Valea Adâncimilor –

Cântu-‘și trage, îndeaproape,

Glasul Preasfințimilor!..

***

.[ ♫ ].

A(♪1/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪0/1)(Eco)

Îndeaproape-aud, departe:

Sfredelul tăciunilor –

Tot în Câtu-I, a-mi împarte,

Cum sălbăticiunilor!..

.[ ♫ ].

U(♪1/1)-U(♪1/1)-U(♪2/1)-U(♪2/1)-U(♪1/1)-U(♪2/1)-U(♪1/1)-U(♪0/1)(Eco)

Cum Cetirea-I, și-Întrecește

Taina-I, depărtărilor,

Pe de-a-Întregu-Întrecetește

Oazaîndepărtărilor!..

.[ ♫ ].

I(♪1/1)-I(♪1/1)-I(♪2/1)-I(♪2/1)-I(♪1/1)-I(♪2/1)-I(♪1/1)-I(♪0/1)(Eco)

Au da’ cum învârtoșează,

Vatra dogoririlor,

Din nemicu-le-a să șează,

Chip, înmuguririlor!..

.[ ♫ ].

E(♪1/1)-E(♪1/1)-E(♪2/1)-E(♪2/1)-E(♪1/1)-E(♪2/1)-E(♪1/1)-E(♪0/1)(Eco)

Și mai mult, la avederea-I,

Spăimântoasa zărilor,

Pe de-a-Întregu-Întrevederea-I,

Val-îi, ‘tra-așezărilor!..

***

.[ ♫ ].

O(♪1/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪0/1)(Eco)

Au da-’n centru-alte Notări,

A-d’-‘n-a-i-’val-Ivala-ș’ –

Din spumoasele-I Hotări,

Răsucind pe Calea-ș’!..

***

.[ ♫ ].

A(♪1/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪0/1)(Eco)

Turburoasă, de departe:

Alenadenvadui –

Denainte-i, tot desparte,

Cum O Rândui!..

.[ ♫ ].

U(♪1/1)-U(♪1/1)-U(♪2/1)-U(♪2/1)-U(♪1/1)-U(♪2/1)-U(♪1/1)-U(♪0/1)(Eco)

Unduirea-I, când încheagă,

Blând-Arpegiator,

Pe de-a-Întregului, dezleagă,

Scump Solfegiator!.. –

.[ ♫ ].

I(♪1/1)-I(♪1/1)-I(♪2/1)-I(♪2/1)-I(♪1/1)-I(♪2/1)-I(♪1/1)-I(♪0/1)(Eco)

Au da’ cum primenoșază,

Cu-a înChipuirii,

Când cununa vadoșază,

Scânteia Cioplirii!..

.[ ♫ ].

E(♪1/1)-E(♪1/1)-E(♪2/1)-E(♪2/1)-E(♪1/1)-E(♪2/1)-E(♪1/1)-E(♪0/1)(Eco)

Ce-într-a vede, Nevăzuta-I,

Din Nemărginirea-I,

Prevedere-I, cunoscuta-I

Viață-‘n albinirea-I!..

***

.[ ♫ ].

O(♪1/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪0/1)(Eco)

De-adeparte-aud aproape:

Glas Adâncitor –

Lângă crucea-i, va-și-a-’ngroape

Gând răscolitor!..

***

.[ ♫ ].

A(♪1/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪0/1)(Eco)

Deinaproapevăd, departe:

Pe-Ochi Sfredelitoare! –

O-Agenune, le împarte,

Orânduitoare!..

.[ ♫ ].

U(♪1/1)-U(♪1/1)-U(♪2/1)-U(♪2/1)-U(♪1/1)-U(♪2/1)-U(♪1/1)-U(♪0/1)(Eco)

Cum Cetirea-I, și-Întrecește, –

Vatra-învârtoșează!

Când Nămiculeaiveaște,

Ceîntortochează!..

.[ ♫ ].

I(♪1/1)-I(♪1/1)-I(♪2/1)-I(♪2/1)-I(♪1/1)-I(♪2/1)-I(♪1/1)-I(♪0/1)(Eco)

Dar mai mult, sub prigorirea-I,

Limba-I, le-o-înturna-va,

Cum Iubirea-I, dogorirea-I,

Arătându-și Slava!..

.[ ♫ ].

E(♪1/1)-E(♪1/1)-E(♪2/1)-E(♪2/1)-E(♪1/1)-E(♪2/1)-E(♪1/1)-E(♪0/1)(Eco)

De departe-o văd aproape:

Valea Adâncimilor –

Cântu-‘și trage, îndeaproape,

Glasul Preasfințimilor!..

***

.[ ♫ ].

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

O! De-aici, din munte,

  • Creirii-Înălțimilor –

Toaipa-le, din frunte,

Retează-a-uncimilor!..

***

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

Toaca-le-ntr-un zvâcnet,

  • ‘Nalt Stihuitoare,

Arde-’n Ceriu, mocnet:

Rugavuitoare!..

***

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

O! Da’-ntr-alegănarea-I

Lesne-ocuprinde-va

Tot ce Luminarea-I,

Lumei, tângue-va!..

***

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

Viața-o-ntr-un scâncet,

  • Smulge-oa-vâltoare!

Salbaitecănrăcnet

De-amorișcătoare!..

***

.[ ♫ ].

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

Ah! De-aici, din munte,

  • Eu, un Punct, privescu-mi –

Poalele-i, s-o-ncrunte,

La tot ce iubescu-mi!..

***

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

O! Sălbăticia-mi,

  • ‘N-ari’ cum s-o-înțăleagă,

Cu-mi zburdălnicia

Numiadataleagă!

***

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

Ceantralegănareai

Scumpocuprinde-va

Tot ce-aluminarea-i,

Cugetul, unda-va!..

***

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

Ce-i, Sălbăticia,

  • Nadezlănțuireai?!

Înnăprăsnicia-i

Vântul, în vuirea-i!..

***

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

O, când încorda-va

Struna ce-a vibra-o,

Punct-a-l-a-turna-va,

Sfera, de-amfibra-o!..

***

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

Ah! De-aici, din munte,

  • Toată încleștarea-i

Curgerea-i ce-a cânte

Lumii, adăstarea-i!..

***

.[ ♫ ].

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

Unde, va-i departe…

  • Eu, un Punct, auzu-mi –

Tonul, cari, aparte,

Frânge-n struna-i, lumi

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

O! Și cum încheagă,

  • Toată frământarea-i,

Cum vâltoarea-și leagă

Ritm armonios!..

***

.[ ♫ ].

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

Ah!.. O lume, treacă…

  • Dară eu, un Punct –

Sâmbur, scurm – și-’n teacă,

Rugă, mă întorn!..

***

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

Timpul? Ce e Timpul?!

  • Căci înfrământarea-i,

Ovâltoarea-și leagă

Bulbii cu solfegii!..

***

.[ ♫ ].

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

Spațiul?!.. Ce e Spațiul…

  • Dacă eu, un Punct –

Smuls, spre miezu-mi, sferă,

Ard îndepărtări?!..

.[ ♫ ].

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

Ah!.. Dar ce notare,

Undeva,  departe…

  • Eu, un Punct, auzu-mi –

.Ton sfâșietor.

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

O! Și cum se leagă,

  • Toate-afrământării,

Cum vâltoarea-’și dreagă

Vis ceremonios!..

***

M(♪1/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪2/1)-M(♪1/1)-M(♪0/1)(Eco)

De aici, din culme,

Văile-‘l departă…

  • Eu, un Punct, privescu-l –

.Chip cercetător.

.[ ♫ ].

N(♪1/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪2/1)-N(♪1/1)-N(♪0/1)(Eco)

O! Și cum despică,

  • Cu sălbăticie,

Bardu’-ntr-a sa mână,

Ritm răscolitor!..

***

.[ ♫ ].

O(♪1/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪0/1)(Eco)

De departe-‘l văd aproape:

Cântă, cu adâncu-i;  –

Glasu-i, blând, a sape,

Unduire-‘n spicu-i!..

***

.[ ♫ ].

A(♪1/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪0/1)(Eco)

În aproape  vin, deodată:

  • “O, ferice, ard!

Cântă-mi cum ai fost odată,

Și-‘n povești, divine bard!..”

***

.[ ♫ ].

O(♪1/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪0/1)(Eco)

„De-‘n aproape, în aproape,

Scurmă, cu adâncu-ți;  –

Glasu-ți, ce-avâltoarea-i, scape,

Cerului, cântări!..”

***

.[ ♫ ].

A(♪1/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪0/1)(Eco)

“Ce Iubire-i mai de seamă,

  • O, ferice bard?

Unda-I, Cugetu-a-te-a-îndeamnă,

Iastei Împletiri!”

***

.[ ♫ ].

O(♪1/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪0/1)(Eco)

„Au nu-aceeași haină,

Poartă spre-o-adâncu-ți

Glasu-I, ce-a te-a-învoale,

Blândei Mângâieri?!..”

***

.[ ♫ ].

A(♪1/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪2/1)-A(♪1/1)-A(♪0/1)(Eco)

“O, tu, barde, prinde

Harfa-ți, încordării,

Și-o voce, frângându-ți,

Las-o-îndepărtării!..”

***

.[ ♫ ].

O(♪1/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪2/1)-O(♪1/1)-O(♪0/1)(Eco)

 “O, și-arăsuna-va-ți,

Frământoasa-i undă –

Vântul, s-o pătrundă,

Murmurul din calea-ți!..”

***

.[0, O].

Iac’-așa!.. Căci lumea… trece…

Treacă-i toți, prin-ntr-însa!

Eu, mă-îndepărtai de dânsa,

Precum punctul ce-o petrece –

O-alta de-i povestea mea.

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – VIII

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ VIII ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

– – }

{ 6 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 6:4  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.[0, O].

Tot așa m-am născut, dintr-un fulger,

Codapunct, ce-a-încleștat picurarea-i, –

Scăpărând, cum din miezu-mi, vr’un sânger,

Sorbitu-s-a-’n ugeru-i, alunind frământarea-i!..

***

.Fond.

Aici, unde sunt, atâta Tăcere, cuprind!

Totul, în Oaza-I, vibrează, adânc –

Păresimi, către-un sâmbur, desprind,

Cum vidul, din smulgeri, aștrii, pe-oblânc;

***

.Punct.

Ochiul Marelui Cuget, tainic, mă prinde,

Cum salbele-Aștearnă-va-‘n fruntea-mi, un cerc –

Cleștar, într-adâncu-mi, mi-a țese pe-un vis,

Clipita ce-’n Cartea-I-ș’-întoarnă cu-o Slovă!..

***

.Mov.

Aici, unde sunt, Tăcerea-‘i adâncă –

Dar miezu-mi, vibrează, cu-Adâncu-I, un nimb

Ce ades cuvânta-va-‘n Lumina-I, s-o strângă,

  • Și-‘n stoarcerea-I, pulsul, v’-ard-o-ntr-un limb!..

***

.Ton.

Tot așa cum mă nasc, solfegiu-mi dezleg,

Codapunctul, să-l strec’, din Notarea-I,

Morișcă-’n-a-i cercu’-i de salbe ce-aleg

iSorbireaduger, cum Străfulgerarea-I!..

***

.Miez.

O, cum storc, Cătării, rosturi ce-acuprind!

Scri-va-tra-n-e-m Qaza-I, literăntrinar –

Ce-ntr-acelaș’ sâmbur, ivariu-i nefind

Tot cum la nemicu-i, nuculuiamar;

***

.Cerc.

Ochiu-‘n cumpeni, cată, boghiu ce desprinde,

Culmi de le-n-tr-aștearnă, degradificând –

Într-adâncu-mi, arii, cum Notare-a-mi scinde,

Filele, ’ș-întoarnă, metaneidoscând!..

***

.Vad.

Tăcerea-‘i adâncă – miezul, dintr-însa, revarsă,

Vibrând cu Adâncu-i smulsul nimb de solfegii –

Cuvânta-vor peceți, Luminarea, s-o strângă,

  • Căci din stoarcerea-I arsă, turnat-a efigii!..

***

.[0, O].

Cum un punct, ce-a născut, ca un fulger,

A străbate nervuri, despicând oiuțeală,

Tot așa-i și-‘ncifrata-i sorbire: ’tr-un uger,

  • Unde cel ce trezește-a o cheme Sminteală!..

***

.Bulb.

Zac, unde sunt –  un glob, din tăcerea-mi, desfac!

De la cumpeni, spre oaza-i, mă-înfoaie, adânc –

Când sâmburu-‘n miezu-i vibrează, notare-o prefac,

Cum dulcele-i murmur, de-alăptează un țânc;

***

.Nerv.

O, tainic, mă prinde, cu voal peste chipu-mi!

Pe fruntea-mi, un cerc – iar într-însul, un puls

  • Care pe-unda-i-’și derivă ce-’nchipui:

Adânca-mi-a slovă, blând, ugeru’-a muls!..

***

.Mov.

Undează-’n centrarea-i, al miezului limb,

Lumina-i, de-a-’nchege-o-ntr-un zvâcnet;

  • Cum tonu-i întoarnă  suflarea-i ce-o schimb,

Trezitu-m-am PUNCT, dintr-un Cuget!

***

.[0, O].

Tot așa mă născui: dintr-un fulger!

Punct, care-n miezu-i, frământă, –

Cerc, de-unde-‘n arii, să-l sânger:

Sferă, solfegii spre Cuget, de-avântă!..

***

.Cor.

Aici, unde sunt, Tăcerea, cu Suflu-I, cuvântă!

Totul, din Oaza-I: întruna-’i, o Smulgere-Adâncă –

A Viaței ivire, turnata-I Limbă-‘și împlântă!

Strivitu-m-a Sunet ce-‘n miezu-i, ocântă!

***

Crufff!…

Așa mă cuprinde, din Străfulgerarea-I,

Cum vânele-aștearnă-va-‘n fruntea-mi, Lumina-I!

  • Și ce-i, Izvodirea-I, dacă nu-Alăturarea-I,

De-o Slovă uni’ Cartea-i-ș’-m-a-întoarnă, sub Mâna-I?..

***

.Bob.

Un Cuget, cu Sinea-I, adânc, mă vibrează –

Văpaia-I, O ’cheagă Adaos, de-mi cheamă

Amintea-’n Lumina-i, s-o strângă, – căci Trează

  • Din stoarcerea-I, puls, desprinsu-mi-a seamă!..

***

.[0].

Încifrarea-I, mă smulge-‘n Adâncu-I,

Codapunct, ‘tra-mi sorbi Spicurarea-I, –

Ce-mi frământ, când din miezu-mi, aruncu-I,

Strigarea ce-a-‘ntoarcă-m-a-’n Matca-I?..

***

.[O].

Aici, cu Pecetea-I, cuprinde, sub Ochiu-I,

Totul ce-’n Oaza-I, adâncă-Adâncimi –

Matricea preschimbă Suflarea pre Limba-I,

Și Chipuri, cu Rosturi, desprinde, Solfegiu-I!..

***

.Punct.

Și de la capăt, cetimi, când strivitu-m-a Cuget,

Din fruntea-mi, un cerc – ș-apoi sferă, visării,

Într-adâncu-mi, a-I țese, pe-un vis, un Elogiu

Clipitei ce-n Cartea-I, m-a-întoarne-a Lucrării!

***

.Mov.

Aici, pe-unde sunt, se-împleteau Adâncimi,

Căci mIEzu-mi, vibrează, cum Unda, le-o fie,

‘N-a-n floarea-I, zvâcnește, s-O strângă-‘n micimi,

  • Și-‘n stoarcerea-I, pulsul, solfegiu-I, a-l Știe?!..

***

.Stih.

Și de la capăt, un Punct, strivitu-m-a, Cugetul,

Pe fruntea-mi, visarea suvițelor nucului meu; –

M-a legene-o sferă, când Universu-I, cu degetul,

Un țânc, v’-arăta, strigând cu tărie: A-O, O-A!. – DUMNEZEU!.. –

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – VII

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ VII ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

{  ━ }

{ 9 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 9:3  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

Khlummm!..

Scurmat-a tunetul, prin valea adâncă,

Vibrând ecodemiezu-i-poruncă –

Spăimântos, dintr-un vuiet, s-arunca, scăpărând!

***

Vag,

Rătăcea cum la sântul-așteaptă,

Din urna-i, a deie vr’un ton amuțirii –

Turburos, semeții, printre stânci, potecea!

***

Khlinnn!..

Scorbelit-a tunetul, ‘nalte chiupuri de stânci,

Sfredelind prin tăcerea-le-un-tâlci –

Scotocios, arse văi, socotea, scrijelind!

***

Sec,

Scodolea un amurg răpciugos,

Cum din doaga-i, un bucium sleiește pustia –

Găunos, la pământ, viermi flămânzi, potolea!

***

Bum!..

Trăznit-a deodată, puntea din creste,

Smulgând luminarea cădelniței dure –

Fumegau depărtările, dintr-un clopot bufnit;

***

Curb,

Dezvălirea, din bulbu-i, destramă lumini,

Cum punctul, mișcării, spirala-i-o-ndensă

  • Toaipăncerînturbând, rumpând prăvălirea!..

***

.Culmi.

Departă, divina Putere, cereasca-i Cătare…

Adormitele stânci, visau aleagene-n Ceruri!

Obârșia, un totșianemicăi, le-a-împartă!

***

.Cod.

Denaintea-i ce-aliteră-cifru-‘n cetirea-i,

Cum scribul crestează a Viațe-i turnare –

Într-însa, matricea, rostuirea-i cuprinde;

***

Disc,

Deslușit-a mișcării, elipsa ce-adâncă,

Spirala-i, de-a-ncoarbe-o-ntr-un punct –

Ș’-alte lumi, de-ntr-acolo  ieșit-au!

***

Viu,

Din buricu-i, străfulgeră zvâcnet –

Cu vâne, a deie vr’un suflu-amuțirii

’Tra firei pulsare, cum fusul, în spicu-i;

***

.Prag.

Așternut-au norii, morile priveghetorii;

Frământoasele creste, unduiri scăruiau –

Smulsele văi, de pe-un soclu, boabe cernut-au!

***

Frânți,

Călătorii, cu umbre, spre codru-amurgeau;

Pe întinsul cinabru, doi murgi nechezau  –

Sub copite, s-aruncă, nepieritorii!

***

Fruffff!..

Răzbit-a fulgerul, o matcă-între munți,

Cursu-i firesc, în zigzag, lăsa norii desculți –

Scânteioasă, din cumpeni, a-‘nfloare șuvița!

***

Orb,

Să-împletea cum căruntele-i frunți,

Toiagu-i, sfrijitu-l-a-n văile-adânci –

Nemărginirile oazei, pe-un stei, prăvălea!

***

Cruufff!..

Frântu-s-a fulgerul, sub streașina-i strâmbă,

Sfredelind un tunet c-o limbă,

  • Și întors, alt ecou, socotea, din curburi!

***

Strâmb,

Plăsmuind, din deliru-i, zvâcnea,

Ca un munte în jilțu-i, un izvor răsucea –

Și-n urma-i, codrii, necăjosul bucium, vuind…

***

Gol,

Dintr-un punct, un cerc, o sferă, năștea;

Torsiunea cădelniței, vidu’-încleșta –

Gârbovea depărtările, imnul străbun;

***

.Bol.

Înturnarea, din bulbu-i, o amforă ‘noadă,

Spirala-i, de-o soarbe cu păstrăvi de-argint,

  • Și-n ciupu-i, smulgând îngânarea!..

***

Jgheag,

S’-adape-a Puterii  Hotară, înhamă;

Printre stânci, nechează murgul sub ape,

Obârșia, s-o crape-ntr-a-i strunei zăbală!..

***

Curs,

Parc’-aliteră-‘ncifru-încetirea-i, de schimbă –

Crestată-i a Viațe-i turnare – din Cartea-i,

Cum șirag, rostuirea-i cuprinde, de-o-înseră;

***

.Nimb.

Eliptic, scânteia-i ce-n rugvoadâncă,

Din zale, s-a-’ncoarbe-a-ntr-o sferă –

Ș’-alte lumi, oreole, clipitau dintr-un tic;

***

Viu,

Străfulgeră zvâcnet, ’tra oblâncului arcă,

Cu vâne, ș-a deie vr’un suflu-amorțirii

Ce-a toarcă aFire-i pulsare, visare de sferă;

***

Fruufff!..

Răzbit-a hoinarul, popasuri prin munți,

Și cursu-i firesc, în zigzag, scânteiază –

Cel ce trezește, a se chema-va!

***

Calm,

Suveici, către cod, împleteau căruntele-i frunți,

Unde-un punct, cerc prinde-‘n văile-adânci –

Ș-’uni sfera, visare-a tăcerii, cuprinde, la teici…

***

Mori,

Învârtoșă, de sub streașina-i strâmbă,

Sfredelind zările, un tunet c-o limbă,

  • Și ce ecou, socoteau, alumine-‘n platoșă!

***

Duh,

De zvâcneau, depărtările-s toate

Cum la sfântu’-așteaptă, un izvor răsucea

  • Ce-n urma-i, necăjosul bucium, smulgea…

***

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – VI

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ VI ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

– – }

{ 6 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 6:2  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.Ton.

Codapunct pe-o notare,

Vibrându-l miez, dintr-o sferă:

***

Fin

Cumpănește, sub unda-i, adâncu-i;

Cum altfel, văluri, blând, răsuna-vor?..

***

.Glas.

Cascada-i cuprinde hotare –

Spumosu-i șal, învăluie-o eră;

***

Lin,

La mal, cremeni străluce pe-oblâncu-i;

Clipocind frământări, câte lumi, aduna-vor?..

***

Șt!..

Nepătrunsă, o tăcere-’i cătare,

  • Smulgerea-’n creiri, perle crestate;

***

Crud

Se-’ncrețește, sub tivu-i, tulpina;

Pe când, adospește  smaraldu-i?..

***

.Cuib.

Se împletecă  stânci, de-o notare –

Noduri din vârf, ciocuri spre poale-adăstate!..

***

Smoc,

Peste dâmb, bob cu bob, mirodea;

  • Căci credința, ce-i, dac’-un vis, ‘scunde faldu-i?!

***

Scump

Cerulește, cum stâlci să stâncească –

Poleitele-i zale ș’-înseratu-le-a cumpeni;

***

Alb

Plăsmuiește, cu-adâncu-i, genuni;

Cum altfel, cununi, bulbilumi, răsfira-vor?..

***

Rump

Policandre frânte-ntr-a fi și a ști, s’-adâncească

Elitre ’tra lumei cătare, panicule-’n crumpeni;

***

Dalb,

Mărețele-i temple, din colboragememinuni,

Ce colțuri, și-n floarea de stâncă, ’ira-vor?..

***

O!..

Nepătrunsa-le slovă-’n zidirea-i,

  • Smulgerea-i creștit, de-ar soarbe-o!

***

Coc

Rumenițe de rosturi, împletite-n toiag;

Oare când, eidospește iedera-n jilțu-i?..

***

.O.

Notarea le-aprinde cu glas, la zdrobirea-i –

Către oaza genunei, clipită, a-i soarbe-o!

***

Ghioc

Volburării, sorbitu-s-au voaluri, nervuri prin agiag;

  • Au ce glas, nu șoptește, din zbânțu-i?!..

***

.Ton.

Ce-i codapunct din notare,

Vibrândul miez dintr-o sferă?..

***

.Voci.

Răscoleau pe sub unde, cătarea;

Cum altfel, vreun cor insuflator?..

***

Clip!..

În grote, adâncul scurmă mai tare  –

Tămâioasa stâncă, chip, își înferă;

***

Vag,

Oare-un murmur, pătrunde, lung, pe cărarea

Ce-i smulge-ntr-alte guri, stih răsuflător?!?..

***

Șt!..

Nepătrunsă-i tăcerea, în smulgerea-i vie!

  • Din creiri, spre tâmple, un zvâcnet;

***

Calm,

Pământul, răsufletu-și dete – și tace;

Sub ivăr, metanii, împletesc adâncimi.

***

Cliup!..

Lăcrămoasele cumpeni, revars’-o stihie –

Din vârf, copilașii ’lunecă  scâncet!..

***

Bulb –

Desfăcut, lumi, cupride-n petale, cu ace;

  • Doar genunea-și derivă micimi,

***

Coif

De așază pe creștete – și-ntr-a le-a fie

Ce-înseratu-le-a-n cumpeni, ș-a bate, încet…

***

Ritm,

Se-nfiripă-ntr-adâncu-i, din struna-i –

Cum altfel, unduiri, alte lumi, răsfira-vor?..

***

Rump

Policandrele ce-ntr-a fi n-a ști s’-adâncească

Duetul care al vieții stih, cuvânta-va;

***

Istm,

Cum sub picuri, stânca își leagă din runa-i

Un zbucium spre sânii ce mări-înșira-vor!..

***

Ciump,

Parcă nuru-i, da’ câta guri, v’-alunească,

  • Și câte minți, simțiri, către oaze’-avânta-va!

***

Glup!..

Ochilor, ce priviți ’tra sorbirei micime –

Scânteierea-vă-’n jilțu-i, v’-adoarmă?..

***

.O.

Alte lumi, legăna-ș’-va-ntr-a-i visării clipită

’Ce-a noua-i notare-n solfegii, le-‘ntoarnă! –

***

Liup!..

Lunecarea, sorbitu-s-a-ntr-alt’-adâncime;

  • Au ce păs, lăsatu-mi-a stânca ciobită!

***

.Punct.

Din cumpeni, adaos, smulgând diaton la hotare,

Un miez, dintr-o sferă, scoboară cu altă notare.

***

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – V

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ V ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

{  ━ }

{ 9 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 9:1  }

҉

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

***

.Punct.

Început din capătul frunții.

***

Ochi –

Doar oglindirile, se izolează sub cortina mov;

***

Vârf –

Din poale de jad, vuiește, străpungând munții –

***

.Stih.

O, Doamne, nu va mai fi nime’ ca Iov!

***

Basm,

Scobor, dintr-un jgheab, răsucind un soare, la cumpeni.

***

Strig:

Câte apropieri, se îndepărtează, smulgându-mă!…

***

Zbor,

Și-‘ntr-o clipă, văzduhu-i pământul cu pinteni;

***

Văd

Oaza genunei, din frunte, ‘tra lumei hotare culcându-mă –

***

.Cerc.

Din punct în punct, noi arii, înfășur mișcării;

***

Bulb –

Blând scânteiază, sub nufărul mov, hlamida zării –

***

Deșt,

Unduioasa-i strună,  clinchet, pătrunde pișcării –

***

.Stih.

O, Doamne, ce jghebătură, să-învârtoșă Morii!

***

Ah!..

Tulbureala, ‘nodate notări  argintii, zbate-’n curgeri;

***

St!

Liniștitu-mi-au cuget, știind sânta-le limbă!…

***

Zbor –

Când zbateri de-aripă, plin e văzduhul cu îngeri;

***

Văd:

Din frunte, spre tâmple; limpezimi cristaline, se plimbă –

***

.Punct.

Iac’-așa, cu nemic începând din capăt tot povesteașa!

***

Rând –

Delirând altuia bob care-înșirând arândunici, rânduia,

***

Nod –

Spiralând codapunct pe-același calapod – iote-așea!..

***

.Stih.

O, Doamne, cum un fir de iarbă se unduia!

***

Scări,

Dintr-un jgheab, la hotare și-‘n cumpeni;

***

Strig:

Ecouri, sub pestelci, peste basmale, inelele pier!…

***

Văz –

Un cioc scurmă-ntr-o-frunte – nu-i nimeni!

***

Auz –

Fâlfâit și gheare smulg ritm sub tâmple – și zbier!

***

.Punct.

.Mov. Atât de aproape și-atât de departe de oameni –

***

Tâlc –

Ce scânteiază, sub nufărul zării?!

***

Fin,

Unduioasa-i strună, pe-a harfei clinchet, pătrunde  –

***

.Stih.

O, Doamne, cântarea-mi, de lume-o-ascunde!

***

Ah!..

Notări  argintii, păstrăvi tresaltă, din spume;

***

Qiu!

Simțirea, mângâietu-mi-au, știind sânta-le limbă!…

***

Val –

În spirale, visări cărora nu le dau nume;

***

Corzi:

Frământoase cărări, unduirile-și schimbă –

***

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r

 

Yi Xiang – Tian Ren He Yi – Monad – IV

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ IV ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

{.⟲⟳∘}

***

“山的暮光向東昇起。

裝飾品 – 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn – tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

 

***

Văd –

Limpezimile celorlalți ochi.

***

Aud –

Alt glas decât al meu.

***

Simt –

Cealaltă poveste.

***

.Știu.

Punctul Științei Neștiinței:

***

Gând –

Tot ce mă desprinde;

***

Vis –

Clipa din repaos;

***

Gol –

Vidul care mă umple.

***

Orb –

Smuls al genunii;

***

Ciob –

Frântul oglindirii;

***

Glas –

Ars din juglonă;

***

Stih –

Slăvind pe Dumnezeu.

***

Și –

.Punct. de la capăt.

***

Șt!..

Câtă tăcere, cuprins-am –

***

.Sunt.

Aflu că exist.

***

Nu!..

Încontrările mă derivă –

***

Clar –

Converg orizontului.

***

Da!

  • Mă ReDefinește.

***

O!.. –

A născării mirare.

***

Cum?! –

Tot așa. A/(S)/L/T/F/E/L.

***

Ce?.. –

(Nepriceperea cărei continuări?!..)

***

Pst!

Pe-un fir, se rupe gândul –

***

.E.

Aici, Există.

***

“Hei!.. „

Nimeni, care șoptește –

***

Stă –

Tot acolo rămâne.

***

.Văd.

Mă reflectă alte oglinzi.

***

Aud

Cântul îndepărtării.

***

Scriu

Cealaltă poveste…

***

Știu –

Smulsu-i dintr-un punct.

***

Șt!..

Câtă lipsă de liniște! –

***

.Sunt.

Exist, recunoscându-mă.

***

Of!..

Zbaterea clipei –

***

„Hei!” –

Îndepărtarea mea de apropierea ecoului.

***

.Da.

ReDefinește.

***

„St!” –

Exploatarea tăcerii.

***

Cum?! –

Tot așa. Altfel.

***

Ce?.. –

(Disiparea asemănărilor.)

***

.Tac.

Pe-un fir, se rupe gândul –

***

.Sunt.

Aici, Notare.

***

“Qui?!.. „

Scâncet fără răspuns –

***

„Qiu!” –

Tot acolo rămâne.

***

 „..Îm?!?!” –

“.În sfîrșit, i-am atras atenția.”

***

Cum?! –

Tot așa; căci, oare cum, altfel?!

***

Vezi?! –

Doar cine pătrunde, recunoaște.

***

.Tac.

Un fus, răsfiră gândul –

***

Scriu…

Totul, sub o Notare.

***

“Qiu!„

Ci – Ci!  (1) Ci – Ci! (1)  Ci – Ci! (1)  – [2] Ci – Ci – Ci – Ci – Ci – Ci! (1)

***

„Fiu!..” –

Iaca, așa cânta inima bardului.

***

Punctul care-i șoptește –

***

Scriu

Cealaltă poveste…

***

Simt –

Smulgerea din punct.

***

St!..

Îmi cântă „Câtă nevoie de liniște” –

***

.Văd.

Alte oglinzi, mă reflectă.

***

Aud

Ecoul apropierii…

***

.Punct.

Așa începuse povestea…

***

.A. –

Leagăn, prin nuc…

***

.O.

Întors la origini.

***

.Bob.

  • Scară, pe-o scară;

***

.Tal.

  • Din miez, răsucire…

***

.Glob.

Aria dintr-o Notare;

***

.Val.

Modulat de vibrații –

***

Aud

Prea multe îndepărtări.

***

.Punct.

Din miez, derivă povestea:

***

.Mov.

Se oglindește văzduhul –

***

Grav,

Tunetul, muntelui, cântă!..

***

Treaz,

Un ecou, șușotea, unui bard –

***

Viu,

Suflul, cerul încântă!..

***

Stih,

Cântă-mi, barde, să ard! –

***

Mov,

Îmi oglindește văzduhul…

***

***

  • ε

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723 ⧞

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}

⧗○⧖

***

 Xiàng * Tiān Rén  

意象 * 天人合一

 

2016 – 2017 ©Th3Mirr0r