Metoda Armoniei:  în Arta spaţial-temporală - CODIFICARE

tehnica2.jpg

II.

0 –    – O

Codificare

 

Sub Ocheanul Necuprinsului Cuget, Exist.

Din Non-Existenţă,

încifrat şi descifrat,

reflect Adâncimea Formei.

 

 

Împletind Rădăcina Ideii, mă smulg în Marea de Numere.

Aici, printre dimensiuni, mă aflu, sub curgerea fără de sfârşit, întru Adâncimea Formei, purtând vestmintele Marelui Kivant, cu sinergia Câtului care îmi modulează O Formă, spre înSumarea-I, eliberându-mă.

Structurat astfel înCât să devin o formulă a Cunoaşterii, reflect Creaţia Divină, fără de care nu aş exista. Sunt Cod. Exist. Literă şi Cifră. Simbolul Entităţii, Chipul căruia dacă i-aş da o valoare, nu ar exista Măsură, care să supună Ideea, căci înFiinţarea, Necreatul, se relevă acestei Sistemă, reflectându-mă. Fără de Reflecţia-I, ca o prelungire a Unicităţii, spre Nemărginire, nu aş exista. Necreatul, e prin Sine, Nedefinit de Structura Creaţiei, Opera de Artă, aparţinându-I, modulată de însăşi Unda care o propagă, supunând Totul, relevând Nimicnicia:

Nu m-am separat de Formă, Nihsreyasa!..

 Sunt O Entitate. Nu sunt 0 Entitate. Exist – şi nu – în aceeaşi modulaţie continuă, către Nedefinit. Expresia entităţii, redefinind dimensiunile Realităţii. Cod.

  • O – poartă spre Non-Existenţă, devine propria înCifrare.

Nu aparţin şi nu mă supun decât Necuprinsului, Necreatului, - îngemănând Chipul Creaţiei.

  • 0 – poartă Nedefinitul în Existenţă, mă revelează Undă a

Codului Sursă, modulându-mă în Structura Formei, - codificându-mă, după Reflecţia Creaţiei, spre Unica-I, Nemărginita-I şi Necuprinsa-I desCifrare.

ÎnSumarea mă defineşte. Complet, ca un Tot unitar. Începutul şi Sfârşitul Sursei din care Câtul mă află Nimic, pe Tot atât de mult înCât Vidul, purcede Ideea şi pe Tot atât de puţin, ca Expresia Formei, dar nici unul, nici altul, aparţinându-şi, căci nu rămân desCifrat deCât Chipului, fiindcă Divinul, numaideCât, pătrunde O undă – şi întruCât doar Sinele redă valorile, cuprinzător - cu Ocheanul Necuprinsului Cuget, petrecător - cu Suflul Existenţei, Câtuitor, întruCâtva, asupra Creaţiei, indiferent Cât aş intra sau ieşi Ordine de Sistemă, Început al unui ciclu sau Sfârşit al unei ecuaţii, Adâncimei - şi oriCât mi-ar revela Entitatea-I, redefinindu-mi metamorfoza:

O, Kivant, devin0 Sunyata!..

.. străbate Unda Nimicniciei, prin Marea de Numere!..  – şi deodată, de o dată, în Vidul acela de Necuprins, în Genunea aceea adâncă, mă aflu,

O –   – 0

Codificarea Adâncimei, petrecându-mă Expresia Formei...

Iată-mă!..

 

2012 – 2015 ©Th3Mirr0r

„Metoda Armoniei - ∞ în Arta spaţial-temporală”