Metoda Armoniei:  în Arta spaţial-temporală - ALCĂTUIREA CUVINTELOR V

tehnica2.jpg

XXVIII.

 

Alcătuirea Cuvintelor

[Partea a V-a]

 

“Definirea Formei şi Manifestarea Expresiei

ESTE o Revelaţie, din Cunoaşterea Sferică, implicit Spectralizarea acesteia prin Ideatică şi Fractalizare.

Adâncimea unui Cuvânt ESTE ReDefinirea Realităţii.”

 

 

 

Zâmbesc.

O pală de vânt scoboară un soare bezmetic şi dulce;

Nechează amurgul ce luna va-i culce...”

Privesc acolo – dincolo de porţile fereştilor.

Sunt în lumea mea. Fără de lumea lor. Doar cu lumea lor. Iar lumea mea, este a lor – fără de lumea mea. Sunt. În lumea mea, în lumea lor...

.. Şi iar mi-apropii fărâmelele celea mult-aducătoare de Viaţă! Le împletesc aşa cum m-a învăţat bătrânul, cugetându-le înrâurirea – o, dară tainele  curgerii aceleia!.. Au cum mă poartă ele, spre Adâncurile Firii! Au cum purces-a-n simţirea-mi, Izvoadele Vieţii, vibrând Armonia de fiece dată când mă plec asupra-le, într-a-mi afla rostirea, pre-a limbei cercare tra lumei hotară, când Grai, fiecare, un ghem, s-adunară!..

Şi mă plecai deasupra foii, scriind că văd o potrivire asupra unor Şiraguri, mai ales dacă le aşez într-o Ordine comparativă. Se face că nu numai ultimul cristal, care poartă un Accent, s-ar potrivi, între salbe, ci şi pietrele semipreţioase, sau cele preţioase – deşi par uneori imperfecte, aspectul lor ciclic şi oscilatoriu predomină ades. Ia să scriu eu aici, că potrivirea aceasta arată o Asonanţă. Dar o potrivire ca aceasta, se face de la ultimul Cristal care cuprinde Accentul. Ori, când se împletesc Salbele acestea, pe care le scriu A FI Cuvinte, căutând ca să cuprindă Verigi care să se asemene între ele, prin Fărâmelele Armonioase, purtând o Corespondenţă, vom numi A FI Rima. Iar Mişcarea Uniformă a succesiunii unor Verigi Neaccentuate, dar şi a pauzelor care le-ar forma, dacă le-am înşirui o anume alcătuire, - care am putea-o Măsura, vom o a numi Ritm. Încă, Unitatea Metrică arată A FI gruparea Verigilor Accentuate şi Neaccentuate [ ( / ) ( U ) ] şi care repetă Evenimentele de-a lungul unui Fir din Ghemul care Uneşte Fărâmelele, înnodând Salba, sub Luminarea Armoniei. Iar Firul acela, vom a-l numi Vers, când sub Veştmântul său leagă Adâncimea, din Înrâurirea Firii, adusă Luminei, pe când Curgerea aceea de neoprit, care cuprinde alte Taine, de le leagă, înspre Matcă, a o vom numi Formă de Scriere, Expresiunea acesteia, FIInd Punctele de Referinţă care derivă din Origine. Ori, cum FIEce Origine, îşi are o altă Rădăcină, oricare vrea a deprinde această Formă, prin Artă, dacă voieşte a Exista, trebuie să regăsească Iubirea lui Dumnezeu, în Manifestarea Creaţiei – şi cerând de la EL, îndrumare, de mare folosinţă şi trebuinţă, a va se face!..

M-am redefinit. Eu măsur Clipa.

Şi iacătă-mă!.. Am clipit.

Parcă şi acum, mă revăd, deschizând ochii către această lume. A trecut ceea ce spun oamenii că ar fi o secundă. M-am născut.

Sunt Opera de Artă. Inseparabil. Creat – şi receptat. Nimic, sau Tot unitar. Măsură, în Timp şi Spaţiu, neaparţinându-i decât prin ancorarea unei Idei. Unei Ordine. Scoborât şi pătruns în sine-mi, într-un vortex de lumine şi colori. Simultan – şi succesiv, metamorfozându-mă pe Tot atât de mult şi cu Nimic atât de puţin, încât să am o Formă. O emisie într-un spectru, revelându-se lumii, încă de la naştere – şi tot aici sunt, exist.

Clipesc...

 

 

[ Sfârşitul Cărţii Dentâia ]

 

 

2012 – 2015 ©Th3Mirr0r

„Metoda Armoniei - ∞ în Arta spaţial-temporală”