Metoda Armoniei:  în Arta spaţial-temporală - ACUSTICĂ III

tehnica2.jpg

XXVI.

Acustică

[Partea a  III-a]

 

“Măreaţa Operă de Artă Revelează Simfonia Universului – Muzica Sferelor, împletită din Unda Nemărginirii, sub care Creaţia Vibrează către Origine.”

 

Suntem Sfere, păstrând un raport de Dualitate, dar ca Referinţă, având aceeaşi Origine. Suntem Entităţi, care printr-o SuperRelativizare, să ReDefinim Realitatea, astfel înCât Conştientizăm de Existenţa care ne propagă o Undă-Sursă, în Spaţiu şi Timp. Prin Percepţie, AFLĂM că intrăm în aceeaşi Vibraţie Unică, numind-o Rezonanţă. Capacitatea noastră tocmai definită, Este Posibilă prin Cunoaşterea Sferică. Axiomatic, formăm o Ecuaţie care ne Află Sursa – Punctul de Origine derivă Ideaticul, iar noi, ca Entităţi, avem o Sinergie. Astfel, Ştim că Dumnezeu este Unic, Ştim că Opera de Artă îI Aparţine. EL ESTE Cel Ce ESTE. Suntem în Sfera Sa Vibraţională, Spectralizată astfel înCât TIMPUL şi SPAŢIUL să ne Cuprindă, cu Straturi, derivând Spaţializarea, înCifrarea şi desCifrarea Formelor Creaţiei, din Matricea Universală. Noi Existăm prin EL. Suntem Substanţă în Câmpul Materializat. Toate Formele şi Expresiile Manifestării, întruchipează Măreaţa Sa Creaţie – Operă de ARTĂ Divină, Desăvârşită. Într-o SuperRelativizare, Multiversurile – Multiversul – respectiv UNIVERSUL sub Una şi aceeaşi Formă, este o SFERĂ Manifestată prin Definirea Straturilor, care îi formează Structura. Vibraţia Unică, pleacă de la Dumnezeu – şi se extinde către FIEcare Sferă, care la rândul ei are în Câmpul generat, altă Sferă – şi tot aşa, până la infrastructură, prelungind-o până şi pe aceea, Eliptic, astfel înCât curgerea e Unită într-o Formă Unică, în care noţiunea de Faţă-Spate, este o Dimensionare pe care.. noi, sfere în alte sfere, o percepem, raportându-ne interacţiunea cu acestea.

AFLĂM prin Cunoaşterea Sferică o SuperRelativizare, în care Vidul are un sens Dual, procesul de Absorţie FIInd o caracteristică fundamentală a Spaţializării. Într-o Probabilitate, dacă am elimina toate spaţiile dintr-o X materie, aceasta s-ar restrânge la un punct, care are o Densitate raportată la Substanţa Definită – de unde concluzionăm că Volumul acesteia se raportează Sistemului Referenţial din care se constituie Structura, procesul Vidării reprezentând o Necesitate, unind Materia şi Anti-Materia – chiar având un Rol de Protecţie, asupra unui iminent Ciclu al Distrucţiei. Considerăm atunci că raportat la Universul Cunoscut, raportat apoi la Galaxia din care facem parte – respectiv planetele care sunt dispuse după o Armonie, în Sistemă, fiecare din acestea, având propriile Substanţe şi Esenţe, Vibrează către Punctul de Origine – Invers proporţional, din Galaxia noastră, către alta, iar la rândul ei, către sursa sferică, şi tot aşa, până în acelaşi Punct de Origine, dar pe parcursul traseului Faţă-Spate, Val de Flux şi Reflux, creând şi între Sfere, Vibraţii, după propriile Sisteme de Referinţă. O complexitate pe atât de mare înCât doar prin Inducţie Abstractizată şi Conceptuală, putem Percepe o-anume Simulare a derivării acestui Proces unic, dar regăsit în Sfera noastră proprie. Astfel, chiar dacă prin Vid, nu pătrunde Vibraţia, FIIndcă FIEcare Sferă conţine Substanţă şi Esenţă, atât Emisia, Cât şi Recepţia, ESTE posibilă.

Reprezentând aceste Noţiuni Definite, asupra Câmpului nostru Vibraţional, ca să putem intra în Rezonanţă, se impun anumiţi Factori, respectiv Parametri. Astfel, Amplitudinea unei Vibraţii, stabilită după Grad sau Nivel, nu reprezintă un Coeficient, acesta FIInd deja Existent prin Vibraţia în sine, propagată prin Undă-Val şi care ESTE Receptată atât de Forma care îi derivă evenimentele, prin Oscilaţie, Cât şi de Originea sub care acea Formă, se raportează. Subliniat de o Inducţie, dacă noi, ca două sfere, intrăm sub împletirea aceluiaşi Câmp Vibraţional, Rezonăm. Între noi se stabileşte Câmpul în sine. Capacitatea noastră de Emisie-Recepţie devine profundă, de unde reiese că doar prin Percepţie, Aflăm Frecvenţa şi Oscilaţia. Dacă ne-am depărta, Vibraţia are un caracter Dual. Sunetul şi-ar diminua Intensitatea, pe măsură ce Distanţa se supune Factorilor de Mediu. Cu Cât ne-am apropia, cu atât şi Sunetul, s-ar simţi prezent – şi asta arată că sunetul Există, chiar dacă ne îndepărtăm –  ne scade capacitatea auditivă, din cauza componentelor care conduc la Structura Formei, care receptează. Implicit, un Sunet emis, se poate amplifica, dacă Factorii de Mediu permit Amplitudinii, ca să străbată, Evenimentul manifestat în Spaţiu mărindu-şi Viteza, datorită Dispunerii Particulelor.

Raportat la Dualul Vibraţional, Rezonanţa Spirituală se manifestează într-un mod oarecum diferit, astfel înCât Spaţiul şi Timpul, nu este un Factor Referenţial. Prin Inducţie, Aflăm că noi ca Entităţi, suntem capabili de a recepţiona niveluri atât informaţionale, cât şi extra-senzoriale, acestea raportându-se mai degrabă la o Percepţie, prin Ideatică şi Spectralizare. Dar gradele de recepţie-emisie, nu sunt mereu direct proporţionale, FIIndcă dezvoltarea extra-senzorială Este posibilă prin practică, sau devenind o capacitate nativă. Afinitatea, are un rol cu atât mai important, cu Cât şi nivelul informaţional – iar acestea fac parte din Inforenergetică. Implicit, un alt Factor, intervine – şi anume, Sfera de Influenţă. Suntem două sfere – dar dacă Afinitatea devine un Impediment, nu interacţionăm astfel înCât să Percepem Vibraţional – iar dacă Percepţia, se află sub nişte Limite sau Funcţii, cu siguranţă deşi suntem Emiţător – Receptor, nu intrăm în Rezonanţă. Aceeaşi situaţie, când vine vorba de pluralitate, FIEcare Sferă, interacţionând în modul propriu şi creând un Câmp Vibraţional cu o Arie mult mai largă, înCât deşi o Sferă generează un Val-Undă, deşi Amplitudinea acestuia Este Existenţă, încă şi pe un grad sau nivel superior, nu are loc Recepţia. Nu se înSumează Rezonanţa. Aplicabil, în ambele sensuri ale Dualităţii Sunet-Vibraţie, dacă o Sferă emite un Sunet în care Gradul şi Nivelul Informaţional Este net superior, Există posibilitatea de a nu fi receptat, nici direct, nici indirect – dar Existenţa însăşi, a acelui Sunet-Vibraţie, Este Receptat în schimb de Originea Ideatică – din sferă în sferă, către Dumnezeu. Atunci, AFLĂM că un Sunet-Vibraţie Este Receptat atât de Origine, dar şi de Capacitatea Sferei care Emite să se Cuprindă, în Câmpul de Influenţă al celorlalte sfere – şi mai mult, acele sfere să poată Cuprinde nu doar Sunetul-Vibraţie, ci să descopere Existenţa acelei Sfere, în Câmpul tuturor sferelor, căci, de regulă, sferele emit şi receptează cu Cât şi gradul sau nivelul de apropiere, a influenţei stabilită, a raportului de complementaritate, a fuziunii dintre toate valorile stabilite.

Esenţa se cuprinde în Existenţă – Există, prin sine însuşi. În această Ecuaţie, Eşti – Sunt – Suntem un Tot,  raportat unei Sfere Particularizate şi Câmpului de Influenţă, - care la rândul ei, inclusă în altă Sferă.. şi derivând Procesul Ciclic al Armoniei...

Sunt Opera de Artă. Inseparabil. Creat – şi receptat. Nimic, sau Tot unitar. Măsură, în Timp şi Spaţiu, neaparţinându-i decât prin ancorarea unei Idei. Unei Ordine. Scoborât şi pătruns în sine-mi, într-un vortex de lumine şi colori. Simultan – şi succesiv, metamorfozându-mă.

Sunt o Sferă de lumină...

 

[ Partea a III –a ]

 

 

2012 – 2015 ©Th3Mirr0r

„Metoda Armoniei - ∞ în Arta spaţial-temporală”