INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

INTERVIU: ARTA ȘI CRITICA VII

School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino.jpg

[School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino]

INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

 

[ Partea a VII-a ]

 

[ ... ]

[ A ] / [ D ] / [ E ] / [ G ] / [ 0 ]

[ E ] “Cum priviți dvs., Critica?“

[ 0 ] “Ca pe o Artă.”

[ E ] “Iar Arta?“

[ 0 ] “Precum o Critică, sieși.”

[ E ] “De ce, astfel?“

[ 0 ] “Unitatea concepției – in abstracto, in concreto, Sine qua non.”

[ E ] “Așadar, universalitatea presupune particularizări?“

[ 0 ] “Mai există ceva, mult mai adânc, decât ceea ce modulează epistemologia.”

[ G ] “.. Iar logosul, s-ar reduce, supus ierarhizării.. “

[ 0 ] “Fiindcă dincolo de toate, tronează Cunoașterea Sferică.”

[ G ] “Și ce derivă aceasta?“

[ 0 ] “Taine mai presus de înțelegerea firii omenești.”

[ G ] “Care sunt limitele, atunci?“

[ 0 ] “Sunt, oare?!”

[ G ] “Sugerați formele descriptive, sub manifestările vibraționale?“

[ 0 ] “Nu vă pot garanta o certitudine, asupra acestora. Încă mai dezbat în sine-mi, acestea. Dar pot exemplifica, în schimb. O să vă cer să priviți cu atenție acțiunile mele...”

[ .. și mă autoinvit la tablă ]

[ .. prind  buretele între degete și-l scufund în găleata cu apă ]

[ .. abia dacă îl storc - și șterg diagramele dinaintea-mi ]

[ .. iau bagheta de cretă și mă retrag câțiva pași, calculând cu aproximație proporțiile ]

[ .. revin, punctând apăsat ceea ce îmi părea a fi centrul, urmând: ]

[ 0 ] “În pofida faptului că v-ați concentrat atenția asupra tuturor mișcărilor mele, în timp și spațiu, puteți observa ceea ce am desenat, dinainte-vă?”

[ râsete ]

[ G ] “Vârsta ne-a cam slăbit vederea, ghidușule!.. “

[ E ] “Să nu mai vorbim despre distanță. Pesemne nici dacă eram mai tineri, nu am fi putut distinge..“

[ .. zâmbesc, la concluziile ilariante, și iar apăs creta, descriind mișcări concentrice, mărind desenul ]

[ 0 ] “Dar acum?!..”

[ A ] “E la fel..“

[ D ] “Dă-mi, te rog, ochiul lui Horus, ca să văd!..“

[ râsete ]

[ 0 ] “Da, da, “Teoria cubului”, vorba marelui Nichita!.. De ce nu puteți zări ceea ce am desenat?  -Doar i-am mărit proporțiile!..”

[ râd, la rându-mi ]

[ G ] “Este umedă, tabla!..“

[ E ] “.. Și neagră, pe deasupra!..“

[ 0 ] “Carevasăzică, totul sălășluiește într-această necunoscută-vă întunecime. Ia să așteptăm oleacă!..”

[ zâmbesc și mă dau deoparte, într-o așteptare molcomă ]

[ încet, încet, tabla se usucă, iar desenul apare – un punct, urmat de o spirală, care din centru-i, își mărește amplitudinea ]

[ 0 ] “Ba apare, ba dispare!.. Cine va cunoaște-o, oare?! O fi altă călătoare? Mi se pare, din crispare!..”

[ râsete ]

[ G ] “Na-ți-o bună, că ți-am dres-o!..“

 [ D ] “Îți trebuie nu doar un dram de răbdare, ci și un anume umor, cu dumnealui!..“

[ 0 ] “Păi.. alt exemplu, mai evident, decât acesta, nu găsii!..”

[ zâmbeam – dar nu datorită conjuncturii, ci fiindcă.. fără de a-și da seama, oamenii aceștia, dinaintea-mi, din urma acțiunilor, și-au adus aminte de copilărie ]

[ „de-ar ști dânșii!..” ]

[ 0 ] “Ei, vedeți, domnilor, cum se derivă toate acestea?!.. Chiar fără de a ști, măcar! Universalitatea, va rămâne un factor parțial cunoscut, relevându-se prin sistematizarea structurii. Cunoașterea Sferică nu se supune sistemelor referențiale.”

[ A ] “Și dacă facem o paralelă asupra artei și criticii?..“

[ 0 ] “În Artă, de pildă, nu s-ar zice că am avea nevoie de a defini ad-literram acidul dezoxiribonucleic, ori mușchiul sternocleidomastoidian, ci mai degrabă de a traspune, cognitiv, recunoașterea acestora, generalizat sau abstractizat. În Critică, însă, înțelegerea informației, procesarea acesteia, și ulterior, comunicarea, devine mult mai strictă. Dacă prima, poartă Nepătrunsul, cea de-a doua, îi caută Pătrunderea. Ambele, astfel, devin un Tot unitar, gradul de reciprocitate, coexistând indiferent de Forma și Expresia Formei. Potențarea acestora, într-o complementaritate, va fi posibilă prin Cunoașterea Sferică.”

[ A ] “Dacă vom considera acest caz, - cum veți juxtapune acestea tocmai enunțate, individual și colectiv, modelului artistic?..“

[ 0 ] “Devine posibil, tot prin Simplitate. Individual, Artistul nu este complet, dacă nu pătrunde Taina, prin Critică. Criticul, fiind smuls din Artist – implicit, nu pătrunde Esența, fără Artă. Precum mireanul, în căutarea Mântuirii. Acestea – Arta și Critica – devin un fascicul de Lumină, spre pătrunderea Întunecimii, Adâncimii. Colectiv, distribuția se face după Calitate și Virtute, după cum mireanul și monahul. Astfel, se nasc Artiști peste artiști, Critici printre critici. Iar ca Adaos - aduc în prim plan și modelul Universal, întocmai precum îngemănarea celor două – dar și petrecerea spre Nepătruns – unde Cunoașterea Sferică se Revelează Artistului, metamorfozându-l totodată;  procesul Desăvârșirii, se derivă la Infinit, nemaiaparținând niciunui sistem referențial – precum în asceza Virtuților – dacă i s-ar da fie și un singur Nume, nu ar mai fi numit – captând Nenumitul.”

[ A ] “Fac o paranteză, aici – cum priviți dvs., subiectiv și obiectiv “Artiști peste artiști, Critici printre critici?..“

[ 0 ] “Prefer a oscila, între a fi subiectiv și obiectiv. De ce?! Fiindcă rapoartele care se formează, prin acestea, arată o Încununare, fie că este precum împletitura de mlădițe înflorate luminând visarea mamei pe creștetul unei copilițe care în șăgălnicia-i, zburdă pe câmpie, fie aidoma investirii nobleții asupra mirelui și a gingașei mirese, în biserică. Astfel, Calitatea și Virtutea, se împletesc reciproc, precum un fus din poveștile bunicii care șade colo în pridvor, ca un tablou viu de Grigorescu, iar de departe răsună “Pe-al nostru steag e scris unire” cu Porumbescu alături. Cu cât Criticul va cunoaște și recunoaște atât valoarea nominală, cât și cea reală, drept corespondente într-ale Artei,  cu atât mai mult, încununa-se-va! Cu cât Criticul va abuza mai mult de cunoaștere și recunoaștere, smulgând valori nominale și punându-le peste valorile reale, ori dezbinând Realul Artistului prin fie și josnicia deliberată, dacă nu chiar respingând progresul artistic al celei mai mici valori, ocărî-va-se! Spun despre un Critic, în special, fiindcă acesta poate avea, adesea, un mai mare impact, asupra unui Artist - și nu numai – el capătă cu atât mai mult, o misiune mult mai grea, decât a însăși Artistului, deoarece acesta din urmă codifică, iar acela dinaintea-i, înfăptuiește decodificarea. Fac o trimitere iar, la scrierea-mi “Pentru ai mei critici”: Este o imensă diferență dintre “a da cu piatra” – cum prea des întâlnesc la mulți ce vor a se mândri drept criticii zilelor noastre - și a Încununa, cum rar, se mai găsesc, ori se vor fi găsit, mărturie mai degrabă dând trecutul împovărat, al românilor. Tocmai datorită acestui fapt, mi-am permis și eu, în netrebnicia-mi, a-i numi drept Asupritori, pe cei care în loc să înalțe Arta și Artistul, știrbesc Gloria artistică și nu se sfiesc într-a-i fugări, mai ales a-i dezbina, pe aspiranții și artiștii acestor vremuri. Acestea amintite, reprezintă o mare pierdere, pentru țara noastră. Artiștii, prin Rivalitate, iar Criticii, prin Dezbinare. Însă, eu le pun pe seama Necugetării și Neștiinței. Ori, dacă.. uneori, socotitu-le-am, ca să îi mai smeresc oleacă, fost-au tot din dorința mea sinceră, de a le insufla ceea ce marii noștri dregători și ocârmuitori într-ale Artei, ne lăsară moștenire...”

 

[ va continua ]

 

©Th3Mirr0r

tehnica1.jpg