Resurse: STUDIU - Universul Artei - Colțul de Literatură

* "HERALDICUL ROMÂNESC" *

 

 

Heraldicul Românesc

 

"Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.

De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova"

***

„Suntem un stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei, ba încă şi mai departe, se cheamă că România noastră trăieşte şi vorbeşte aici nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este deci în atenţia estului şi vestului, nordului şi sudului deopotrivă şi în tot timpul.
El deţine, cum s-a spus, o poziţiune cheie, iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situaţie în care te urmează în tot locul vânturile valurile, dator este cel dintâi să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa.
Toţi membrii acestui stat şi în primul rând pătura lui conducătoare trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele.
Boala cea mai gravă, care macină societatea românească, este lipsa caracterelor.
Independenţa nu este un dar pe care ni-l face Europa, ci o recunoaştere a drepturilor străbune ale românilor, în conformitate cu sacrificiile lor.
În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflarea românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele.”

[Nicolae Iorga]

Român și Românesc
Dimitrie Barilă (DOSOFTEI) * PSALMI
MIRON COSTIN
Dimitrie Barilă (DOSOFTEI) * PSALMI
ALEXEI (ALEXIE) MATEEVICI
Dimitrie Barilă (DOSOFTEI) * PSALMI
ION NECULCE
Dimitrie Barilă (DOSOFTEI) * PSALMI
ALEXEI (ALEXIE) MATEEVICI
Dimitrie Barilă (DOSOFTEI) * PSALMI

Stema_Oficiala_a_Romaniei.png

Stema Oficială a României

Sigiliul lui Mihai Viteazul din anul 1600.jpg

Sigiliul lui Mihai Viteazul din anul 1600

 

Stema-Mihai-Viteazul-1600.jpg

Stema Mihai Viteazul - 1600

ro.jpg

Cum descrie legea românească stema de stat:

„Stema României simbolizează statul român naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil şi se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare şi scutul mic.

Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinînd în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stîngă un buzdugan.

Pe pieptul acvilei se găseşte scutul mic sfertuit cu insiţiune:

a) în primul cartier este stema Ţării Româneşti: pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul şi ghearele roşii, ţinînd în cioc o cruce ortodoxă de aur, însoţită de un soare de aur la dreapta şi de o lună nouă de aur la stînga;

b) în cartierul doi este stema Moldovei: pe roşu, un cap de bour negru, însoţit de o stea de aur între coarne, cu cinci raze, de o roză cu cinci petale la dreapta şi de o lună conturnată la stînga, ambele de argint;

c) în cartierul trei este stema Banatului şi Olteniei: pe roşu, peste valuri naturale, un pod de aur cu două deschideri boltite, din care iese un leu de aur ţinînd un paloş în laba dreaptă din faţă;

d) în cartierul patru este stema Transilvaniei, cu Maramureşul şi Crişana: un scut tăiat de un brîu roşu îngust; în partea superioară, pe albastru, o acvilă neagră cu ciocul de aur, ieşind din brîul despărţitor, însoţită de un soare de aur la dreapta, de o lună de argint conturnată la stînga; în partea inferioară, pe aur, şapte turnuri roşii, crenelate, dispuse pe două rînduri, patru şi trei;

e) în insiţiune sînt reprezentate ţinuturile Mării Negre: pe albastru, doi delfini de aur afrontaţi, cu cozile ridicate.”

(Din Monitorul Oficial al României, p. I, anul IV, nr.236 din septembrie 1992)

 

 

 UNIVERSUL ARTEI

ARTĂ - Cultură -Tradiție

Român și Românesc

Într-acest lăcaș veți găsi mereu: Armonie. Poezie, Proză, Jurnale, Alte scrieri. Poezii, Poeți, Scriitori. Literatură. Titanii Literaturii Române. Neștiutele Glasuri. Testamentul Eminescian.

icoane.jpg

icoane1.jpg

icoane2.jpg

"Într-a ști ce reprezentăm noi ca verigă a 
Poporului ROMÂN,trebuie să cunoaștem Originile.
Vechile izvoare. Fie ca tot ceea ce surprindem  
aici, să fie o bogăție în plus, sufletului!."

 

O SAMĂ DE CUVINTE

Letopisețul Țărîi Moldovei I

De neamul moldovénilor

Letopisețul țărâi Moldovei II

Istoria ieroglifică

DESCRIEREA MOLDOVEI

Mihai Eminescu:

„Suntem români şi punctum!”

 

"Şi Tu, Doamne Ştefane, scutul Creştinătăţii şi cetatea Crucii, tu, care însuţi nemuritor, ai crezut în nemurire şi, lumină din lumină, ai crezut în Dumnezeul luminii, s’asculţi pe aceşti oameni incapabili de adevăr şi de dreptate, pe aceşti traficanţi de credinţe şi de simţiri?
 
Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată. Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre.
O iubim sans-phrase; o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită azi la lucruri străine şi la oameni străini. 
 
Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decît păstrînd, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării!
Suntem români şi punctum.
Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrînd firea noastră românească, decît să mergem repede înainte, dezbrăcîndu-ne de dînsa prin străine legi şi străine obiceiuri…
Nu e permis nimănui a fi stăpân în casă noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeţie. Dacă naţia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n’aibă dreptul a zice c’am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună.
Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plata pentru o palmă măcar din pământul patriei.
Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă.
Eu las lumea ce merge deja, ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni.
Nu caut adepţi la ideea întâi, dar la cea de-a două sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi.
Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului.
Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ştefan, pe mormântul creştinului pios, al românului mare."

 
[Mihai Eminescu]

* Un român înstrăinat * 

 

“Mâhnit și pe gânduri șed posomorât,
Cu un dor nespus
Ș-întristat, și dornic trăind amărât,
Mă uit spre apus...
Acolo îi viața!
Acolo-i speranța!
Să fim fericiți
De-am fi toți uniți.
Eu tânăr fiind,
Acolo lăsând
Strămoșești mormânturi, frați ce mă iubea,
Și plină de grații pe Moldova mea
Dornic părăsind.”

 

[Constantin Stamati]