Mic Tratat de Versificație 

PHILOSOPHIA * ELOQUENTIA

[ XXIII ]

2017 ©Th3Mirr0r

 

Mic Tratat de Versificație

 

PHILOSOPHIA * ELOQUENTIA

[ XXIII ]

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

O liniște adâncă îmi cuprinde

Natura însăși ce mi-o desprinde...

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

Cred –

Aș putea cuprinde totul,

Sub mantia versului meu,

Grâu la seceriș, din lotul

Prea-Bunului Dumnezeu –

 

 

Că oi ști – ori mi se pare,

Pe cât mare, cât de mică,

Oricât  lată-i, tot  îngustă,

Și-încontrările degustă,

Într-a lumii-întruchipare,

Nu am cunoscut nemică;

 

 

.Cred.

Firul ierbii ’scunde rostul

Unde-’n piatră-o vreme crapă;

Chiar de-oi face-’ndat’ pe prostul,

Mintea tot ‘n-adâncuri sapă –

 

 

’Tra pivotului ’i temeiul

Unde toate, deopotrivă,

Se agită subt condeiul

Care Viața o derivă –

Da’ nicicând nu-‘și însușește

Nemicul ce-‘l răsucește!..

 

 

De la toți și de la toate,

Rânduirile-’și va scoate –

Spre posibil, a le poarte,

Imposibilul, socoate!..

 

 

Cred –

Aș putea cuprinde totul,

Sub mantia versului meu,

Grâu la seceriș, din lotul

Prea-Bunului Dumnezeu –

 

 

Iar de-oi plânge – ori râde-voi,

Pe-unde aflu, în ce caut,

Ce-i cuprind, cum le desprind,

Încontrările aprind,

Oazei unde-un punct, căde-voi,

Notă inimei, pe-un flaut;

 

 

.Cred.

Firu-i tainic smulge slova-i,

Unde-’n rosturi, viața trece;

Arse file schimbă-’n iova-i

Dimprejuru-i, ce petrece –

 

 

Lesnicioasa-i cale duce

Precum Viața, derivarea-i,

Cu-adevăriu-în rai, s-apuce

Semnul crucii, la gravarea-i –  

Și îndată-i tălmăcește

Tot ce unda-i răsucește!..

 

 

De la Dumnezeu sunt toate,

Rânduite-n chip a scoate

Ce posibilul nu poate,

Imposibil a socoate!..

 

 

Cred –

Aș putea cuprinde totul,

Sub mantia versului meu,

Grâu la seceriș, din lotul

Prea-Bunului Dumnezeu –

 

 

Dacă-‘n cântu-I – ori tăcerii,

Arsu-mi suflu, stinsu-mi muget,

Asmuți-voi, legăna-voi,

Cercetările-îngâna-voi,

Graiul, smulge-l-aș, durerii,

Cu blândeța vrunui cuget!..

 

 

.Cred.

Tot ce voi lăsa în urma-i,

Îs doar sfeșnice-n rostirea-i;

Cu-adâncimile scurmai

O notare-n rostuirea-i –

 

 

Și povestea, astfel rumpe

Precum Viața, derivarea-i,

Ce pecețile-i, nici scumpe,

Cum nici ieftine-n cărarea-i –  

C-așa pe-unele sucește,

Fusul, de-altor’, tălmăcește!..

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

O liniște adâncă îmi cuprinde

Natura însăși ce mi-o desprinde...

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

 

2017 ©Th3Mirr0r

                                         Tratat1.png