Mic Tratat de Versificație 

PHILOSOPHIA * ELOQUENTIA

[ XX ]

2017 ©Th3Mirr0r

 

Mic Tratat de Versificație

 

PHILOSOPHIA * ELOQUENTIA

[ XX ]

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

O liniște adâncă îmi cuprinde

Natura însăși ce mi-o desprinde...

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

„Jur –

Că într-a mea vorbire,

Rosturi, se cuprind:

Rădăcini, cari în sorbire,

Sfeșnice, ‘și-aprind!”

 

 

Rând pe rând, îngemănate,

Printre nouri, semănate,

Chipuri, cuprind tâlcuri –

Stâlpi de abajur,

Se ridică  –  de-‘mi înconjur

Gândurile-‘n pâlcuri –

 

 

Flamuri, nasc vecinătate,

Trena lumii, de-o sfâșie –

„Carevasăzică, jur!

Toate au însemnătate!”

Rump din sufletu-mi, fâșie:

„Moarteo, te conjur!”

 

 

“Jur!

Când la dreapta-mi, ochii cată,

Nu departe, tu șăde-vei –

Orb de sunt, pleca-mi-ai chipu’!

Ca oglinda-’n stema-i mată,

O, mândrio, cum căde-vei,

’Tra mă aflu-a fi nemicu’!”

 

 

Ce e surdul, de privește

Către orbul cari n’-aude?!

De-o smerenie s’-ivește,

Moartea, va s-o laude! –

Că pe toate le zidește

Și de lume, le pitește!..

 

 

„Jur –

Precum și-a’ chipu-i,

Limba-i, înturna-va –

Oglindită-’n ciupu-i,

Graiul, răsuna-va!

 

 

’Alțe-ș’-umbre doliate,

Cu nervuri înfoliate!..

Slovele-‘s frânturi –

Stâlpi de diamant,

Se ridică - și din cânturi,

Vântu-‘i hierofant!.. – ”

 

 

Nimburi, scriu seninătate;

Visul lumii, cumpănesc –

„Carevasăzică, jur!

Oi privi-‘n vecinătate,

Ș’-într-a vede ce-împlinesc,

Soarto, te conjur!”

 

 

“Jur!

Când ‘nainte-mi, ochii cată,

Depărtarea, tu striga-mi-vei –

Surd de sunt, strâmba-mi-ai chipu’!

Ca oglinda-’n stema-i mată,

Nebunia, o, trăda-mi-vei,

Și-ntr-afla-mă-voi Nemicu’!”

 

 

Ce-o fi orbul cari n-aude

Orice-i surd și nu-l privește?!

De-o smerenie-‘i cătată,

Viața, va s-o laude! –

Din nemicu-i, ce-l ivește,

Așa, lumii, i se-arată!..

 

 

„Jur!..

Afla-‘m-voi din rostu-i,

Cartea-i ce-’ncerca-v’-ma –

Crunta soartă-’n costu-i,

Traiul, cerceta-mi-va!..

 

 

Rupă-mi sufletu-’n cărări,

Lase-mă făr’ apărări!..

Doar nu strâng averi dintr-însa! –

‘Nalții stâlpi de chihlimbar,

Răsuci-mi-vor cum vrea dânsa,

Chei pocite-’ntr-un strâmbar!.. –

 

 

Ce-mi aleg? Însingurare!.. –

Vis lumesc?! Desființare! –

O, tu, soarto! Iar mă jur!

Cu nimic, desfigurare,

Ci doar încuviințare

Îmi aduci, ’tr-al viaței tur!”

 

 

“Jur!

Dinapoia-ți, de-ochii-mi cată,

Când striga-vei – nume, n-am!

Blestemat de-‘s, înfiera-m-ai,

Cu oglinda-’n stema-i mată,

  • Și pe frunteami, zvârle tiara-i,

Apoi, farmă-ne odată!”

 

 

N-aude orbul, ce vede surdul –

Moartea-i colo! –  și-i privește.

O, smeritu-s-au, deodată!..

Viața, laude! – Pre limba-i. Cu gândul:

„Dumnezeu, pe toți, Iubește,

Chiar de-i ceartă, câteodată!..”

 

 

 

2017 ©Th3Mirr0r

                                         Tratat1.png