CINCINAT PAVELESCU

 

* "Unui căpitan" *

 

~ Improvizații ~

 

***

Epigrame

***

 

Cincinat Pavelescu.JPG

 

 

I


care mânca la masă de obicei numai pește


“De ce mănâncă Nicu pește
La orice masă cu-atât zel?
Ar vrea pe toți să-i devoreze
Ca să rămâie numai el!”


II


Aceluiași


“Gras și roșu de sudoare,
Privind Dunărea în soare,
Căpitanul se gândește:
Parcă tot mai bine-i pește!”


III


Tot acestui amic, într-o zi de căldură, în grădina publică din Brăila, pe marginea Dunării:


“De căldura zdrobitoare,
Care stă să ne omoare,
Singur domnul Nicu scapă,
Fiindcă dânsul... doarme-n apă!”


IV


Aceluiași căpitan, care ironiza pe magistrații ce se întorceau de la o înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputație acvatică câștigată... la vechime.


“După o bătrână ce-a murit
Am fost la cimitir, cernit;
Și Nicu-n veci palavragiu
Mi-a spus că sunt pomanagiu.

Pe dânsul însă pașii-l poartă
De șapte ori pe săptămână,
Ca pe noi azi la o bătrână,
Bătrână vie, dar nu moartă!”

 

 

©Cincinat Pavelescu