Sfârşit de iarnă

Cartea Vieţii

 

ADOLESCENŢA

 [ XXXIX ]

Sfârşit de iarnă

 

 

Iarna-mi pare pe sfârşite,

Căci armura-i se topeşte,

Prin troienele-i ursite,

Făr’ a prinde toţi, de  veste…

 

Se înnoadă limbi de paseri,

Printre pâlcuri de verdeţuri,

Un’ să-ndreaptă ochii-mi ageri,

Cu auzu-mi, pe de-alături,

 

Şi ascult cum trece iarna,

Rămânând făr’ de avere,

Căci un astru, sună goarna,

‘Poi nechează, cu putere,

 

–         Iară cerul, se desface,

Cu blândeţea cercetării,

Alba lume, de-o preface

Vârf de stea ş-a luminării!..

 

©Th3Mirr0r

Mirror80

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *