…Din Principiu…

Satiră şi umor

 

*  Încheiere *

 

…Din Principiu…

 

„Tiii!..  Am și eu DIPLOMĂ! Hârțogăraie lumească!..

Cum se numește ‘cela cu diplomă?! DIPLOMAT!..

Da’ ăl’ cu funcție?! Funcționat!.. – și ista cu fracție?! Fracționat!

Hmm.. – da’ altu’, care la dosar, pune capsa?! Ei! Capsoman!..

Aha!.. HABARNAM, așa mă cheamă. PĂCALĂ.”

 

[sunt intrebat] „Între cal și tractor, ce alegi azi?”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

„Răutatea semenilor mei” – II

Satiră şi umor

 

*** 74 ***

 

„Răutatea semenilor mei”

[II]

 

„Da’-n văzu’ tuturor, m-amuz, de la o vreme,

O umbră hâd’-a unei frunze-într-o elogiere,

Redând fragmente fine-ades, din lumea lor

– Și relatând evenimente cuprinz havuz de miere –

C-așa le-o place-acelor ce fără de-a să teme

Tot își permit hliziri – precum din coate-a da, ei vor

A se-îmboldi în ce-și numesc divină mângâiere;

 

“Vai ș-amar de cea iubire” – scapăr vorbă din amnar,

Ca un titlu pe măsură unei pietre de hotar;

Ah, uitată în neștire, prinsă-i lacrima-n amar!

Ochii lumii, plini de ură – inimi-alte oglinzi rele,

Strivesc pietrele mărunte, semănând cununi de jele;

Ah, ce semeni care-și fură gânduri grele, fărâmele!.. –

Cari iubească în tăcere, de-întru calea ce-or’ culeasă?!

O! Feriți de lumea rea, de mândria cea nebună,

De prea multe legi nedrepte, de blesteme, – ah, aleasă

Prin durerea care-întruna parcă blând ținea de mână

Neștirbirea la credința ce cu moartea îi mieroasă!..

 

Venit-au degrabă lupii, îmbătați de blănuri scumpe,

Spumegândele păhare care-orgia-le erumpe,

De-unde mrejele se-îndeasă pe-un corset ce strânge-n pupe

Întețiri de ochi ce scapăr danțuri fluturând sub fine cupe,

Într-acea chemare brută, care lumea-încet sfâșie

Desfătarea de o samă din tratate de magie;

Când mi-i văz urlând pe-afară, p-acești monștri fără lege,

Ca nălucii cum se-înșir-l’-a spune câte-or schimbe, precum drege,

Ș-a-și primi câte-o pecete pentru slava lor deșartă

Ce-n milenii de războaie, sânge multu de-i deșartă,

Parcă-încet zâmbirea-mi scurmă, sabia tr-a s-o ascută,

Și privind îndepărtare, către luna ceia mută,

O-a îmi zîce ce putere tre’ să fie care-așteaptă

De cum oamenii se schimbă, lunga trenă peste-o treaptă,

Încotro de o apucă – dincolo de toate-îndreaptă,

– Uitând tot ce-i încongioară pe-acei nelipsiți de inimi

Ce-ntr-a lor durere cruntă, n-ar mai creză nici în nimini,

Cum s-agită-ntr-altă limbă, făr’ de lacrimi – numa’ patemi,

Neștiind că-s plini de spini; – să privesc la mine, baremi!.. –

Dară, nici nu vor s-audă – nici un eco, n-or pătrundă,

Despre tot ce-i fire blândă, când de teamă, n-or s-ascundă,

C-a lor minte crudă, este – c-a lor vorbe – cum aceste:

Nu-i ajută… Vorbe goale! Peste tot, deșertăciune!!!

Și atunci, devin străini. Ah, tiranilor ce sunteți!

Cei înstrăinați de suflet – l-adevăruri ce v-ascundeți!!!

Ș-a lor minte-n slăbiciune, inimi fără de iubire,

Răpede s-aprind la urlet, ca un lup, în rătăcire…”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

„Răutatea semenilor mei” – I

Satiră şi umor

 

*** 73 ***

 

„Răutatea semenilor mei”

[I]

 

„Și într-un mod direct, precum se știe,

Am alt subiect pentru o nouă poezie,

– Căci dacă tot m-amuză numai cei mai răi..

Drept titlu-i.. – ce potrivnic!.. – despre-acei

Care-împărțeau și „Răutatea semenilor mei” –

 

Mereu m-au amuzat neștiutorii,

Cu glasul lor, slăvind deșertăciunea

  • Și-n alte chipuri – stane – ei, ocrotitorii,

Nu-și împărțeau decât.. deșteptăciunea!..

O! Evidență! Providență! Excelență!..

Când îi priveam ades, din guri cerșind iubirea

– De parcă toți s-au proclamat ca regii – cu prudență,

Pe tronul nesimțirii, cântărind.. uimirea!

 

Or.. puși pe treabă, cum plecat-au – și venit-au,

Tot mândri – mendri, – iar, la mine, ce tot cată?!

Crezând că tot li se cuvine, izbutit-au

A-și prinde iute ace la cravată –

Dar dintr-acea mândrie oarbă

La care alții-ar vrea să li se-nchine,

Să cate sfadă.. ce mai privesc spre mine?!

Pe-un adevăr-tăiș, le scurm ce-or strâns sub barbă!..

 

Un dulce zâmbet, iasă-mi, ca un soare

Pătruns cu-adânc din taina dimineții

  • Și-n cuget, de-a-mi-îndeasă, vieții,

Pre-a firii-și de mireasă,

Care mai de care,

Stea din smulsa depărtare!.. –

Mă razim strânsul eco la chemare;

Gândurile-întruna scurmă ceața groasă,

– Ca și cum.. iureș – clipa morții…

Se bucură-într-o floare înghețată –

Fugar de-mi scăpăr ochii mei de gheață…

Ah, ce mai vorbe.. lung, să susur?!

Pline de-înțelepciune, pară-mi toate!

Arse-n tihna printre slove, drept în față

Zac stele stinse-n jarul de cărbune!!

Un’ să le pun dară epitaful, acelor guri mărețe,

Dacă sub piatra de mormânt, răspunde-vor chemării?!

Nu-i oare-adâncul – locu’-acela sacru’?! Dau binețe –

Într-o răscruce, unde-i vânt și-atâta-îndepărtare…”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

În balanță

Satiră şi umor

 

*** 72 ***

 

În balanță

 

„..Și dă-le toate averile,

 În balanță cu Mintea,

Oamenilor, pietrelor –

 ..Și fă-le toate plăcerile,

 În balanță cu Inima,

Umbrelor și cioatelor –

 

 Ș-apoi, colo, iute-i judecata:

Pe-unii, ce-i smintea,

Pe-alții, împărțea; –

Nici că-i lumina!..

Zici că-i înnegrea –

 

 Ce-a-le-așterne-n cale

 Sperand c-or să vadă,

Vreodată-într-o vale..

Toate, la grămadă?!..”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

Mintea cei’ de pe urmă

Satiră şi umor

 

*** 71 ***

 

Mintea cei’ de pe urmă

 

„Da’ dă-le minte, Dumnezeule!

 Să ia aminte din năcazuri,

 Strigând mereu: Pământule! Cerule!!

Iartă-ne!.. – tr-a-le mândriei nazuri,

 Vede-și-ar nedreptatea, prin năravuri!..”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

“Dragoste chioară și amor ghebos”

Satiră şi umor

 

*** 70 ***

 

Dragoste chioară și amor ghebos”

 

„Și iac’-așa e cu muierea, rea de gură,

 Amestecând înjurături prin colț de ușă;

Privești cu drag la ea zicându-ți: “ce păpușă!..”

Da n-ăi găsi o alta – nicăierea – cu-altă gușă,

  • De parc’-avea ceva mereu cu lumea, născand ură,

 Dintr-un vătrai, tot insuflându-ți ochilor cenușă!..”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

Iubăreală

Satiră şi umor

 

*** 69 ***

 

Iubăreală

 

„Vai, cum femeia-și saltă-n slăvi iubirea

 Docilă-n lumea ei, ca iapa din cireadă,

 Aprinsă în ocheade cătră amantu’ de-i fură privirea

  • Subliminal – că soțu’ nu e prin ogradă!..”

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

Din prea mare.. iubirism

Satiră şi umor

 

*** 68 ***

 

Din prea mare.. iubirism

 

„Vai, cum bărbatu’-și laudă iubirea

 Snopind-o în bătaie pe consoartă,

  • Iar ea, invocă mândră, despărțirea,

 Pentru un altu’ cari s-o țină drept amantă!”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

„Vai ș-amar de cea Iubire”

Satiră şi umor

 

*** 67 ***

 

„Vai ș-amar de cea Iubire”

 

„Câta muze! Ce scumpire!..

Numa’ danțuri – noi poeți!

De atâta fericire,

Spumegatele potire,

Printre glasuri de procleți,

Stârneau faruri de iubire –

 

„Vai ș-amar de cea Iubire”

 

Ah, ce buze! Cum uimire,

  • Dintre jilțuri, epoleți!

La atâta – ce smintire!..

Cum pe câtă poticnire

Și pocire – ah, profeți!!

Ard stindarde de iubire –”

 

„Vai ș-amar de cea Iubire”

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor

 

Numărătoare

Satiră şi umor

 

*** 66 ***

 

Numărătoare

 

 

„La-închinare, vă enumăr,

Pe-un abac, la rând, un număr:

Tare mulți v-ați bulucit,

  • Filozofi și filfizoni

Care-întrun’-ați tot spetit

Spre-o atomă, faraoni -„

 

2007-2010/2018 ©Th3Mirr0r

Satiră şi umor