ÎNȚELEPCIUNE – Slăvind pe Fecioara Maria – II

FERICIRILE PATRIEI [I]

 

*** III ***

O, Patrie, bucura-te-vei, a Jertfei lăcrimare, întru mângâioșenia-ți?!

Smeritu-s-au toți, cinstind Sfînta PreaCurata Fecioară și PreaIubitu-I Fiu!..

Spre veșnicare pomenire, subt izvorârea-ți blândă, o rugă-i duioșenia-ți,

Cu cinstea domnitorilor, subt lacrimă, smerenia-ți – cum astfel mi te știu!..

 

 

 

 

 

 

 

Fericito, lacrima-ți dulce, aieve visării, purta-va-ți trenă a Harului Sfînt!

 – Căci mai smerită Jertfă, lăsat-ai, poporului tău, Patrie dragă!..

Roadele desfătării, cules-au – noi ode, nălțat-s-au – din cugetul frînt,

Slăviră pre Domnul, mănăstiri cu maicile domnilor, cu lumea întreagă”

 

 

 

 

 

 

 

Bucuria, înspicatu-s-a-’n stihu-i ce-o arsă, – ruga ta, slăvește și tace:

Sfinte Părinte, Dumnezeule, lăcrima-voi, pentru toți, spre mare Mila Ta!..

Și mumele domnilor, plâns-au – jelit-au subt Sfînta Sa Cruce, divina pace:

Fericită, de-a pururi, a Raiului Regină Maria Fecioară, mângâiatu-ne-a!..

 

 

 

 

 

 

 

Patrie, o! Mai mult, cuvântat-ai, pre graiu-ți!.. – la sânu-ți, fericitu-s-au domnii,

Iară Jertfa, cuprins-au; străvechi mănăstiri, evlavii, zidit-au, spre Slava Cerească:

  • Toți Sfinții, Adevăr – cum Sfînta Scriptură, vestitu-s-a dreapta rugă a inimii,

Mai mult, a jertfească, iar Crucea, drept semn!.. Puterea Sa Dumnezeiască!!..

 

 

 

 

 

 

 

O, fericito, lacrăme dulci, revărsat-ai – mile, cerut-ai, Sfintei PreaCuratei Fecioară,  –

Fontanele văchi, despletitu-s-au: izvoadele lumei, de mir izvorâtoare sfintele scrieri,

Vâlvătoasa toacă prin munți, cum slavă nălțat-ai, eco spre văi ce-ades tot creștinu-învioară,

Soarele-apune prin lume, dar sufletu-încheagă-într-un clopot și murmur de grieri!..

 

 

 

 

 

 

 

Patrie, bucura-te-vei?!.. Slăvit-au pe Dumnezeu, domnitori ce la tine-adormiră,

Crucea Sfîntă, în brață-le-o strâns-au – poporul, pe umeri, purtat-i-au, la tine,

Cu toții, Mumă, ți-or spus-a șă lacrămi, săcriele-o-adus-a-ntr-o rugă porfiră

  • Și cânt, se răsfiră, când inime, plâns-au, duioasele-ți ode, auritu-le-au, line!..

 

 

 

 

 

 

 

Ce scumpă, țî-i muma ce fiul în brață, strângea – tu strânsu-i-l-ai, al păcii, plecat –

Mângâiarei, lăsat, pre Sfînta Cruce slăvind-o, cu lacrimi și jertfă, mănăstirea, zidind-o!..

Mai scumpă-i a loru domnie, spre Hristos Fiul Ceresc, un popor de-o-adâncat,

La pământ, închinare, ’tra Slavei de-a pururi și Măicuța Sfîntă Fecioară, ades preamărind-O!..

 

 

 

 

 

 

 

Ferici-te-vei, Patrie dragă?! Biserica nalță cu ruga-i, mănăstirea, cu stihu-i; vestească-s-a lumii:

Slăvită  fii, Sfîntă Fecioară!.. Bucură-te, Marie, Cea Mângâietoare și plină de Har!

„Mai Cinstită decât Heruvimii și mai Slăvită fără de asemănare decât Serafimii,

Bucură-te, Regină a Raiului, Scară Cerească!..” – și muntele-întreg, într-o clipă-i al lumei Stihar…

 

 

 

 

©Th3Mirr0r

 

FERICIRILE PATRIEI

VĂLEATUL I: ÎNȚELEPCIUNE

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *