ÎNȚELEPCIUNE – Plecăciune adâncă

FERICIRILE PATRIEI [I]

 

*** IV ***

O, Patrie, înspicatu-s-a-ntr-a-ți Slovei, pre Limba-ți, Ceaslovul de aur;

Naltă-i cuprinderea!.. Hrisoavele lumei, despletitu-le-a-’n graiu-i, pe-un ivăr –

Mai tainică-I cea Zidire Cerească, a Slavei, de strânsu la sânu-ți, tezaur,

Izvodire spre cugetu-i frînt ce-închegatu-le-a-într-altă-i perlă subt cufăr!

 

 

 

 

 

 

 

Mai lesne, adesa, purces-au, din cumpeni, fontanele Vieții, cu Sfintele Scrieri;

Poporul slăvit-a pre AtotȚiitorul – cu Sfinții aproape, Glasuri pe-octavă, ferice –

Plecăciune adâncă, în ruga-le blândă; coruri cuvântă, tro clipă-i cum ieri,

Când toți, fericitu-s-au, alături de Îngeri; bucura-te-vei, Patrie dragă, aice?!..

 

 

 

 

 

 

 

Munții, întruna, cuvântă, stiharelor vremii – din sihlă, departă un eco de toacă;

Smeritu-s-au toți, într-un Glas: Slavă Ție, PreaCurată Fecioară și Fiului Tău!

Ce stihuri, ce rugi, ce glasuri, se poartă spre sufletul meu zbuciumat, în inima-mi sacă,

Când plin de păcate, mă știu și tot ce cunoscu-mi, nimica-i ce mă-înșiră mereu!..

 

 

 

 

 

 

 

O, Patrie, înspicatu-s-a-ntr-a-ți Limbei, Slova-ntr-Adâncu-I Izvoriu,

Naltă-i chemarea, cum Taina-I!.. Pre graiu-i, subt ivăr, osăbirele toate –

Suflarea-I Zidirea Cerească, de-adâncă tra inimei octavă un eco de-arpegiu,

A lacrămei blândă jertfire cu ruga-i aprinsă Slavă lui Hristos Dumnezeu o a poarte!..

 

 

 

 

 

 

 

Cu murmur, Izvoare, din cumpeni, adânci cugetări, pre Dumnezeu a Slăvească:

Sfînta Scriptură – Dumnezeiesc Adevăr, de-a pururi, cum Sfintele Scrieri;

Minți luminoase, inimi smerite – la Sfinții Părinți, mereu să-înflorească –

Adăpatu-s-au gurile toate, Fontanele Vieții, sorbit-au! Ce coruri de grieri!

 

 

 

 

 

 

 

Munții, întruna, cuvântă – în mine irump mulțime de glasuri și-un eco mă frînge;

Stiharele  vremii, o rugă din sihlă, departă – o, Patrie dragă, ferici-te-vei, oare?!..

Adâncă-închinare și cu rugă, grăi-vom: Slavă Ție, PreaCurată Fecioară și Fiului Tău!

O harfă de aur, mă spintecă-n struna-i. Nu mai știu cine plânge, nici a ști ce mă doare.

 

 

 

©Th3Mirr0r

 

FERICIRILE PATRIEI

VĂLEATUL I: ÎNȚELEPCIUNE

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *