Celula poeziei

 

se auzea sfâșietor
codul Morse al durerii
din poezia ce
îmbrăca zidurile.
•••- – -•••
Salvați Oștenii Scrisului
Atingând pereții,
punctele intrau
sub piele,
liniile în inimă,
poezia-glonț
în sufletul chircit.
lacrimile țâșneau
spre altarul
închinat poeziei.
Am strâns tăcerea
la piept cum, între
zidurile însângerate,
mamele își
alăptau pruncii
pentru ultima dată.
•••- – -•••
Părăsind celula,
codul amuțise.

This post has already been read 419 times!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *